Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi
Jurisdicție	Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Tip	călugări
Înființată	6 mai 1639
Ctitori	Vasile Lupu
Stareț	Arhimandrit Elisei Nedescu
Mărime aprox.	10 călugări
Localizare	Iași Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 28
Limba liturgică	română
Cântarea	bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri	Sfinții Trei Ierarhi (30 ianuarie)
Site web oficial	http://www.manastireasftreiierarhi.ro

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi este o veche mănăstire ortodoxă din România. Este situată în centrul istoric al municipiului Iași, pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt (fosta „Ulița Mare”). Printre altele, ansamblul cuprinde biserica cu hramul Sfinții Trei Ierarhi, unul dintre cele mai celebre monumente arhitectonice medievale din Moldova. A fost ctitorită între anii 1637-1639 de către Vasile Lupu, Domn al Moldovei (1634-1653).
Mănăstirea este inclusă, în ansamblul ei, în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare IS-II-a-A-04076.

Istoric

Ajuns pe tronul Moldovei în anul 1634, Vasile Lupu, fost mare vornic în timpul predecesorilor săi, era un boier înțelept și luminat, iubitor de frumos și mai ales iubitor de credință. Perioada în care a domnit (1634-1653) a fost una de înflorire culturală și spirituală în vor însemna prima mare epoca de cultură Moldovei. În spiritul tradiției marilor voievozi mușatini din trecut, Vasile Lupu a ctitorit încă din primii ani ai domniei sale o biserică, gândită a fi și necropolă domnească, care avea să fie fără pereche: „Sfinții Trei Ierarhi” sau „Trisfetitele” din Iași.

S-a păstrat până în prezent pisania gravată în piatră la intrarea din partea sudică a bisericii:

„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu, robul stăpânului Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și închinător al Treimei, Io, Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, și cu Doamna noastră Tudosca și cu dăruiții de Dumnezeu copii Ioan Voievod și Maria și Rucsandra, am zidit această sfântă biserică în numele Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur. Și s-a sfințit cu mâna mitropolitului Varlaam la 7147, mai 6”.

În anul 1641, au fost aduse aici moaștele Sfintei Parascheva, trimise de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului în semn de recunoștință pentru acțiunile și donațiile generoase ale lui Vasile Lupu (acesta plătise toate datoriile pe care Patriarhia Constantinopolului le avea către Înalta Poartă). Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră până la Galați, fiind însoțită de trei mitropoliți greci: Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei. Ajungând la Iași, sfintele moaște și cei care le însoțeau au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de Mitropolitul Varlaam, de episcopii de Roman și Huși, de cler și de credincioși. La 13 iunie 1641, sfintele moaște au fost așezate în biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi. Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în noua Catedrală Mitropolitană din Iași, după sfințirea acesteia la 23 aprilie 1887, unde se află și în prezent.

De-a lungul timpului mănăstirea a avut mult de suferit, fiind jefuită și incendiată de cazacii lui Timuș Hmelnițki (în 1650) și de polonezii lui Jan Sobieski (în 1686). De asemenea, cutremurele din 1711, 1781, 1795 și 1802 au provocat avarii ale bisericii mănăstirii și ale chiliilor.

În anii 1882-1887, în timpul domniei regelui Carol I, s-au inițiat ample lucrări de refacere ale bisericii de la Trei Ierarhi, realizate de arhitectul francez Lecomte du Noüy, același care restaurase și biserica Mănăstirii Curtea de Argeș. Refacerea picturii și reamenajarea interiorului au durat mai mult, până în 1898, iar resfințirea bisericii s-a făcut în 1904.

Arhitectură

Detaliu arhitectonic și pisania bisericii.

Din punct de vedere arhitectonic, biserica Mănăstirii Trei Ierarhi respectă în linii mari planul bisericilor moldovenești din secolul al XVI-lea: un plan triconc, având o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Bolta principală cuprinde două registre suprapuse de patru și respectiv opt arce de boltă dispuse oblic și care, împreună cu pandantivele de deasupra lor, reușesc să reducă diametrul clopotniței. La exterior, aranjarea elementelor decorative de pe fațade amintește de biserica Mănăstirii Dragomirna (ridicată între anii 1606-1609). Împărțirea paramentului cu ajutorul unei centuri este cea întâlnită la mănăstirile muntenești din acea perioadă, iar influența stilului gotic transilvănean este vizibilă la contraforturi, la armătura de piatră a ferestrelor, la profilul ușilor, precum și la chenarele cu baghete și arce în acoladă.

Ceea ce face ca acest sfânt lăcaș să se situeze printre cele mai originale creații ale artei monumentale moldovenești este contrastul armonios dintre formele arhitecturale, bine reliefate și proporționate, și decorațiile sculptate care acoperă ca o dantelă toate cele patru fațade, inclusiv contraforturile și arhivoltele laterale. Ornamentele exterioare sunt foarte variate: nișe adânci cu arcade fasciculate ca în modelele orientale, colonete ca ale bisericilor rusești, motive geometrice întâlnite în Georgia și Armenia, paramentul împărțit de o centură în formă de sfoară răsucită încadrată de două benzi de marmură decorate în stil renascentist sau baroc. Subliniată printr-o colorare ca a lazuritului, pusă în evidență prin aurire, această ornamentație contribuie la celebritatea pe care biserica Trei Ierarhi a avut-o încă de la zidirea sa.

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi în prezent

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi continuă să fie și în prezent un important focar spiritual și cultural pentru ieșeni dar și pentru mulți alți credincioși care trec pragul acestui sfânt lăcaș.

Din luna iulie 1994, biserica Sfinții Trei Ierarhi s-a redeschis ca mănăstire, având viață de obște și slujbe zilnice. Dată fiind însemnătatea ei istorică și valoarea ei artistică, biserica lui Vasile Lupu a dăinuit până în prezent, când a fost restaurată, spre a rămâne moștenire generațiilor din veacurile viitoare. „Singura mărturie a măririlor voievodale din curtea de la Iași, din cel de-al doilea pătrar al veacului al XVII-lea, Biserica Sfinții Trei Ierarhi rămâne, în felul ei, un letopiseț. Dacă această biserică mai are ceva de spus contemporanilor noștri, limbajul pietrelor sale, intrate deja în faimă și în legendă, va fi desigur cel al reconfirmării unui chip anume de universalitate românească”, concluziona academicianul Răzvan Theodorescu în lucrarea sa, „Piatra Trei Ierarhilor”.

În partea de nord a pronaosului bisericii Sf. Trei Ierarhi se află două nișe în care sunt adăpostite osemintele familiei voievodului Vasile Lupu, ctitorul sfântului lăcaș, iar în partea de sud a pronaosului sunt depuse osemintele domnitorilor Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza.

În cadrul mănăstirii se află și un muzeu de artă religioasă, care cuprinde, printre altele, obiecte legate de istoria Mănăstirii Trei Ierarhi. Clădirea în care este adăpostit acest muzeu este cunoscută sub denumirea de Sala gotică. Aceasta a avut inițial destinația de trapeză a mănăstirii, apoi, din secolul al XIX-lea, de paraclis. Este numită „gotică” nu pentru arhitectura exterioară, ci datorită bolților interioare construite în ogive delimitate de nervuri de piatră. Sala gotică a fost restaurată în anul 1960, iar în aripa vestică a clădirii au fost amenajate stăreția și chiliile.

Bibliografie

• Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908

Legături externe

• Pagina web a Mănăstirii Trei Ierarhi
• Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi: Istorie