Cărți de cult

Cărțile de cult sau de ritual, numite și cărți liturgice, se numesc acele cărți speciale care stau în serviciul Bisericii și în care sunt cuprinse, după un anumit tipic (rânduiala), slujbele bisericești. Numele acestor cărți diferă după felul slujbelor sfinte pe care le conțin. Între marile tradiții liturgice - greacă, arabă, slavă, românească - pot să existe unele diferențe între cărțile de cult.

Pentru săvârșirea slujbei Sfintei Liturghii și a slujbei celor șapte Laude, preotul are în Sfântul Altar Evanghelia (care stă pe Sfânta Masă) și Liturghierul.

Slujbele Sfintelor Taine și ierurgii se află în Molitfelnic sau Evhologhiu și în Aghiazmatar. Pentru diferite rugăciuni ocazionale și ierurgii este cartea numită Tedeum, precum și Ceaslovul (Orologiul).

O carte de cult specială pentru episcopi este Arhieraticonul.

Cărțile care nu pot lipsi de la strană sunt: Octoihul mic sau Catavasierul, Octoihul mare (care cuprinde toată slujba celor opt glasuri și un Tipic, la sfârșit), Mineiele, Apostolul, Psaltirea, Triodul, Penticostarul, Ceaslovul mare (sau bogat) și Tipicul bisericesc.

Aceste cărți sunt compuse, unele, din texte luate din Sfânta Scriptură (Evanghelia, Apostolul, Psaltirea), iar celelalte sunt compuse de Sfinții Părinți ai Bisericii sau membrii săi (cuprinzând: rugăciuni, cântări și imne liturgice).

Ar mai putea fi numite și alte cărți care sunt ocazional folosite în cultul Bisericii: Acatistierul, Sinaxarul sau Viețile Sfinților.

Unele cărți din vechime, cum ar fi Martirologiul sau Lecționarul, nu mai sunt folosite în zilele noastre, fiind cuprinse în celelalte cărți de cult.

Surse

• https://en.orthodoxwiki.org/Liturgical_books
• Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2