Mina Egipteanul
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Sf. Mare Mucenic Mina | |
Date personale | |
Naștere | 285 d.Hr. |
Mutare la Domnul (†) | 309 d.Hr. |
Localizare | Egipt (provincie romană) |
Naționalitate | |
Date cult | |
Tip | Mucenic |
Data canonizării | |
Prăznuire la data de | 11 noiembrie |
Proclamare | pan-ortodoxă |
Biserici patronate |
Sfântul Mare Mucenic şi făcător de minuni Mina (cunoscut şi ca Sf. Mina Egipteanul sau Sf. Mina cel din Cotiani) a trăit între anii 285 - 309 d. Hr. A pătimit şi a fost martirizat în timpul marii persecuţii a creştinilor, ordonată de împăratul Diocleţian.
Este considerat ca fiind protector al celor păgubiţi.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 11 noiembrie.
Viaţa
Sf. Mina „Egipteanul” s-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor Egiptului, în anul 285 d.Hr. A trăit pe vremea împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian (Egiptul devenise provincie romană cu trei secole în urmă).
Conform sinaxarului egiptean (copt), se spune că mama sa, Eufemia, nu avea nici un copil. Într-o zi, aceasta s-a dus la biserica din Attrib, cu ocazia unei sărbători închinate Maicii Domnului. Acolo, văzând părinţii cu copiii lângă ei, frumos îmbrăcaţi de sărbătoare, ea s-a întristat, a suspinat şi a lăcrimat îngenunchind în faţa icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte să mijlocească în faţa iubitului ei Fiu ca să-i dăruiască şi ei un copil. Atunci, o voce s-a auzit dinspre icoană, spunând „Amen”. S-a bucurat nespus, înţelegând că Domnul şi Maica Sa îi auziseră rugăciunile. Întorcându-se acasă, i-a povestit soţului ei Eudoxius cele întâmplate iar el a zis: „Fie voia Domnului”. Domnul, Iubitorul de oameni, le-a dăruit un copilaş, un băiat pe care l-au numit Mena (Mina), după cuvântul „Amen” pe care îl auzise mama sa în faţa icoanei. Mai târziu, fericiţii părinţi au mai avut un fiu şi o fiică.
Sf. Mina a crescut în credinţa creştină, beneficiind de o educaţie aleasă – părinţii săi erau înstăriţi, tatăl său, Eudoxius, având un rang înalt în armata imperială romană.
Mina a rămas însă orfan de la o vârstă fragedă. Tatăl său a murit când Mina avea doar 11 ani, iar mama sa a murit la trei ani după aceea.
Ajungând la vârsta necesară, Mina a vrut să urmeze cariera armelor, după exemplul tatălui său. Intrând în armata imperială a fost trimis să-şi facă slujba în Asia Mică, în provincia Frigia. Oraşul în care slujea era însă păgân şi dedat unei grosolane închinări de idoli, din care cauză Mina nu se putea împăca cu viaţa de aici şi mai ales cu camarazii săi care se închinau la idoli.
Mucenicia
Moaştele Sf. Mina
Imnografie
Troparul Sfinţilor Mucenici Mina, Victor şi Vichentie, (glasul al 4-lea):
- Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Condacul Sfinţilor Mucenici Mina, Victor şi Vichentie, (glasul al 8-lea):
- Ca pe nişte mărturisitori ai bunei credinţe şi nevoitori de Dumnezeu înţelepţiţi, Biserica [îi] cinsteşte astăzi, mărind dumnezeieştile chinuri ale lui Mina, purtătorul de chinuri, ale lui Victor viteazul şi ale lui Vichentie, înţeleptul viteaz şi cu dragoste strigă, mărind pe Iubitorul de oameni.
Alt condac al Sf. Mucenic Mina, (glasul al 8-lea):
- Din oastea cea vremelnică te-a răpit şi celei nestricăcioase te-a arătat părtaş pe tine, purtătorule de chinuri Mina, Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este mucenicilor nestricată cunună.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că Sf. Mare Mucenic Mina „Egipteanul” (din Cotiada) se zugrăveşte sub chipul unui bătrân cu barba rotundă.[1]
În alte icoane Sf. Mina este reprezentat în veşminte militare şi înarmat cu lance, sabie şi scut, oarecum asemănător cu ceilalţi sfinţi „militari”, marii mucenici Gheorghe purtătorul de biruinţă şi Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
Note
- ↑ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 153, 198. ISBN 973-99692-0-8
Surse
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Făcători de minuni
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Mucenici > Mari Mucenici
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți militari
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > OrthodoxWiki > Articole de calitate