Arsenie cel Mare

Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Cuviosul Arsenie cel Mare
Frescă de la Protaton, Muntele Athos

Preacuviosul Arsenie cel Mare a fost unul din Părinţii pustiei din Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea. Prăznuirea lui se face la data de 8 mai.

Cuprins

• Viaţa
  • Constantinopol
  • Pustia Egiptului
• Arsenie în aghiografie
• Arsenie şi monahismul
• Arsenie în imnografia bizantină
  • În Mineiul pe luna mai
  • În Triod
• În Sinaxar
• Izvoare vechi
• Iconografie
• Bibliografie
• Legături externe

Viaţa

Sfântul Arsenie provenea dintr-o familie nobilă senatorială a secolului al IV-lea. S-a născut la Roma pe la anul 354.

Arsenie a făcut studii strălucite la Roma şi a devenit atât de reputat încât împăratul Graţian şi papa Damasus l-au recomandat împăratului Teodosie I cel Mare de la Constantinopol, pentru a fi educatorul fiilor săi, viitorii împăraţi Arcadie şi Honorius.

Constantinopol

Arsenie a ajuns la Constantinopol în anul 383, adică în anul în care Evagrie părăsește capitala pentru a deveni călugăr în pustia Egiptului.

Pustia Egiptului

În anul 394 părăseşte lumea şi curtea împărătească şi se retrage în taină în Egipt, unde se face monah într-un schit, pe lângă Ioan Colov, şi rămâne acolo timp de aproape 40 de ani. După ce stă un timp la Petra, apoi în Canop (nu departe de Alexandria Egiptului), părăseşte definitiv schitul după ce saracinii l-au devastat a doua oară în anul 434 şi îşi petrece ultimii ani ai vieţii la Troe (astăzi Tura, la 15 km sud-est de Cairo).

Moare în 445 sau 449.

Arsenie în aghiografie

Arsenie cel Mare este considerat sfânt cuvios de către Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, şi este menţionat în sinaxare la data de 8 mai, împreună cu apostolul şi evanghelistul Ioan Teologul.

Arsenie şi monahismul

Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale Patericului egiptean. El reprezintă pentru tradiţia monastică creştină unul din campionii fugii de lume şi model râvnit de toţi isihaştii.

Importanţa lui pentru tradiţia creştină este arătată şi de faptul că deşi este comemorat în aceeaşi zi cu apostolul şi evanghelistul Ioan Teologul; slujba lui a fost păstrată şi se cântă împreună cu a Apostolului.

Arsenie în imnografia bizantină

În Mineiul pe luna mai

În Mineiul pe luna mai cuviosul Arsenie cel Mare are mai multe stihiri şi un canon, al cărui autor este necunoscut.

În Triod

Canonul Părinţilor din Sâmbăta brânzei îl pomeneşte pe Arsenie, alături de alţi câţiva sfinţi în mod particular importanţi pentru spiritualitatea monastică creştină, cu aceste cuvinte: "Arsenie, îngere, puterea tăcerii (isihiei), roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!" (cântarea întâi a canonului).

În Sinaxar

Pentru pomenirea din 8 mai:

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Arsenie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 2-lea:

Viaţa îngerilor în trup primind, Arsenie de Dumnezeu purtătorule, şi cinstei lor te-ai învrednicit, înaintea scaunului Stăpânului împreună cu dânşii stând, şi tuturor cerând dumnezeiască iertare.

Izvoare vechi

Aproape tot ceea ce se ştie despre Arsenie cel Mare provine din Patericul egiptean, colecţia alfabetică a apoftegmelor, care a început să se formeze în secolul al V-lea.

Iconografie

Pentru Sf. Arsenie, Erminia lui Dionisie din Furna dă următoarele indicații (pp. 158, 204): Avva Arsenie, din ceata cuvioșilor pustnici va fi reprezentat ca un bătrân "la trup minunat și cuvios", cu "chipul îngeresc, ca Iacov", înalt dar puțin gârbov de bătrânețe, foarte slab, cu totul cărunt, cu părul creț, barba lungă până la mijloc, lată, despărțită în cinci șuvițe. Acesta zice: "Fraților, pentru ceea ce ați ieșit din lume, siliți-vă; și pentru mântuirea sufletelor voastre, nu trândăviți".

Bibliografie

• Dom Lucien Regnault (éd.), Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique, Solesmes, 1981
• Macaire, hieromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Eglise Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai- Juin, 1993, 704 pp.
• Iulian Nistea, "Patericul egiptean", în Credinţa ortodoxă (revistă a Facultăţii de Teologie a Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia), Anul V, nr.1, ianuarie-iunie 2000
• Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000 (pentru partea de iconografie).

Legături externe

• Arsenie cel Mare: apoftegme - apoftegmele lui Arsenie cel Mare adnotate
• Sinaxarul zilei de 8 mai - aşa cum se găseşte în Mineiul pe luna mai (Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR)