Iacov Netsvetov

Dreptul Părintele nostru Iacob Netsvetov, Luminătorul Alaskăi, a fost un băştinaş din Insulele Aleutine care a devenit preot al Bisericii Ortodoxe şi care a continuat munca misionară a Sfântului Inochentie printre poporul său şi printre alte popoare din Alaska. Prăznuirea sa se face în 26 iulie, ziua adormirii sale în Domnul.

Viaţa laică

Părintele Iacob s-a născut în 1802 în Insula Atka, componentă a lanţului Insulelor Aleutine din Alaska. Tatăl său, Igor Vasilievici Netsvetov, era rus din Tobolsk, Rusia iar mama sa, Maria Alekscevna, era o aleută din Insula Atka. Iacob a fost cel mai mare dintre cei patru copii care au supravieţuit copilăriei. Ceilalţi erau Osip (Iosif), Elena şi Antonie. Deşi nu erau înstăriţi, Igor şi Maria au făcut tot ceea ce le-a stat în putinţă pentru copiii lor şi pentru a-i pregăti pentru viaţă. Osip şi Antonie au putut studia la Academia Navală din St. Petersburg şi apoi au devenit unul ofiţer naval şi celălalt constructor de nave. Elena s-a căsătorit cu un oficial respectabil din Compania ruso-americană. Iacob a ales viaţa în Biserică şi s-a înscris în Seminarul Teologic din Irkutsk.

Activitatea propovăduitoare

În 1 octombrie 1825, Iacob a fost hirotonit sub-diacon. El s-a căsătorit cu Ana Simeonovna, o rusoaică, probabil cu strămoşi creoli, iar în 1826 a absolvit seminarul cu o diplomă în istorie şi teologie. La absolvire a fost hirotonit diacon în 31 octombrie 1826 şi numit pe lângă Biserica Sfânta Treime-Sfântul Petru din Irkutsk. Doi ani mai târziu, Arhiepiscopul Mihail l-a hirotonit pe Iacob în treapta sfintei preoţii în 4 martie 1828. Arhiepiscopul Mihail îl hirotonise mai devreme pe Ivan Veniaminov (Sfântul Inochentie) în treapta preoţiei. Odată cu ridicarea la această treaptă, Părintele Iacob a început să tânjească să se reîntoarcă în Alaska natală pentru a propovădui Cuvântul Domnului.

La plecare, Arhiepiscopul Mihail i-a dat părintelui Iacob două antimisuri, unul pentru noua biserică pe care Părintele Iacob plănuia să o construiască în Atka şi celălalt pentru călătoriile misionare ale Părintelui Iacob. După o moliftă, Părintele Iacob şi trupa sa au plecat spre Alaska pe 1 mai 1828. Trupa era formată din Părintele Iacob, soţia sa Ana şi tatăl său Igor care fusese hirotonit ca citeţ pentru noua biserică din Atka. Această călătorie, care întotdeauna fusese dificilă, a durat mai mult de un an, fiind terminată în 15 iunie 1829.

Noua parohie a Părintelui Iacob a fost o adevărată provocare. "Parohia" din Atka era formată din majoritatea insulelor şi teritoriului continental care înconjura Marea Bering: Amchitka, Attu, Copper, Bering şi Insulele Kurile. Dar, el a întâmpinat provocările îmbrăcat în hainele sale preoţeşti, urmându-şi misiunea sfântă cu mult zel. Pentru parohienii săi, dragostea lui pentru Dumnezeu şi pentru ei era evidentă în tot ceea ce făcea, în călătoriie sale în care îndura clima dificilă, boala, foamea şi oboseala. Pentru el, viaţa era Hristos. Fiind bilingv şi bi-cultural, Părintele Iacov a fost capabil într-un fel unic să aibă grijă de sufletele comunităţii sale.

Deoarece Biserica Sfântul Nicolae nu era gata încă, Părintele Iacob a construit un cort mare în care ţinea slujbele, iar după ce biserică a fost terminată a luat cortul cu el în călătoriile sale misionare. Până la sfârşitul anului 1829, la şase luni după sosirea la Akta, Părintele Iacov înregistra 16 botezuri, 442 de creştinări, 53 de căsătorii şi opt înmormântări.

Odată cu finalizarea bisericii din Atka, Părintele Iacov a început să se axeze pe educaţia copiilor, învăţându-i să citească şi să scrie atât alfabetul rus cât şi cel aleut unangan. Iniţial, Compania ruso-americană a sprijinit şcoala, dar în 1841 aceasta a fost reorganizată ca şcoală de parohie. Mulţi din elevii săi se vor dovedi lideri aleutini capabili. Cu toate că viaţa în nord era dificilă, Părintele Iacov a fost activ pe plan intelectual, de asemenea; pe lângă nevoile sale de trai, el era activ în adunarea şi pregătirea de specimene de peşti şi alte vieţuitoare marine pentru muzeele din Moscova şi St. Petersburg. El a corespondat cu Sfântul Inochentie pe teme de lingvistică şi traduceri. El a lucrat la un alfabet unangan-aleut potrivit şi la traduceri ale Sfintei Scripturi şi ale altor texte bisericeşti. Pe lângă laudele pe care el le primea de la Sfântul Inochentie, a a început să primească premii pentru serviciile sale. Cu timpul a fost ridicat la rangul de protopop şi a primit ordinul Sfânta Ana.

Viaţa Părintelui Iacov nu a fost lipsită de suferinţe personale. Anii 1836 şi 1837 au fost ani dificili, deoarece iubita sa soţie Ana a decedat în martie 1836, apoi a avut loc incendiul casei sale în iulie 1836 şi decesul tatălui său, Igor, în 1837. A considerat mesajul acestor ghinioane ca un semn şi i-a cerut episcopului său să îi permită să se întoarcă în Irkutsk unde să intre în viaţa monahală. Un an mai târziu solicitarea sa a fost acceptată dar cu condiţia să îşi aştepte succesorul. Dar acesta nu a mai venit. Curând, Episcopul Inochentie a sosit acolo şi i-a cerut să îl însoţească într-o călătorie în Kamchatka. În timpul acestei călătorii, Episcopul Inochentie a realizat trei lucrări cu Părintele Iacov: prin puterea vindecătoare a Duhului Sfânt l-a consolat, l-a convins să renunţe la intrarea în mănăstire şi i-a arătat sfântului preot adevăratul plan al Mântuitorului pentru viaţa sa care consta în propovăduirea lui Hristos şi acelora din adâncul Alaskăi.

În 30 decembrie 1844, Sfântul Inochentie l-a numit responsabil al noii Misiuni Kvikhpak, care avea sarcina să aducă lumina lui Hristos poporului aflat de-a lungul râului Yukon. Împreună cu doi creoli, Inochentie Şaiaşnicov şi Constantin Lukin şi împreună cu nepotul său Vasile Netsvetov, Părintele Iacov şi-a stabilit reşedinţa în satul eschimoşilor yup'ik, Ikogmiute. Din misiunea cunoscută în prezent sub numele de Misiunea rusă, el a călătorit spre aşezările aflate la sute de mile de-a lungul râurilor Yukon şi Kuskokwim, vizitându-i pe locuitorii acestor aşezări. În următorii douăzeci de ani el a învăţat limbi noi, a întâlnit popoare şi culturi noi, a inventat un alt alfabet şi a construit multe biserici şi comunităţi. La invitaţia şefilor de triburi din zonă, el a călătorit până la râul Innoko, botezând sute din multe, şi adesea fost ostile, triburi. El a continuat chiar şi atunci când sănătatea sa s-a înrăutăţit.

În afară de aceasta, diavolul a început să îi aducă acuzaţi nefondate şi defăimătoare în 1863. Pentru a limpezi lucrurile, Episcopul Petru l-a chemat la el la Sitka unde a fost eliberat de toate acuzaţiile. Deoarece sănătatea sa se înrăutăţea, el a rămas în Sitka, slujind în capela Tlingit până la moartea sa în 26 iulie 1864. A adormit în Domnul la vârsta de 60 de ani.

În timpul ultimelor călătorii misionare din regiunea deltei Kuskokwim/Yukon, el a botezat 1320 de oameni şi s-a distins ca evanghelizator al popoarelor eschimoşilor yup'k şi athabascan.

Imnografie

Tropar (Glasul 4)

Drept Părinte Iacov,

Podoaba din Atka şi din Delta Yukon;

Singur te-ai oferit ca jertfă vie

Să aduci lumină poporului care o căuta.

Născut în America rusă,

Floare a unităţii frăţeşti,

Tămăduitorul bolilor şi spaima demonilor:

Sfinte Părinte Iacov,

Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac (Glasul 3)

Sfinte Părinte Iacov,

Învăţător al cunoaşterii lui Dumnezeu,

Ţi-ai arătat dragostea pentru poporul tău,

Luându-ţi crucea şi urmând lui Hristos,

Îndurând vitregiile sorţii ca şi Apostolul Pavel.

Roagă-te lui Hristos Dumnezeul nostru

Să ne arate mare mila Sa.

Izvoare

• Holy Synod of Bishops OCA, The Life of Saint Jacob Netsvetov, Oyster Bay Cove, New York, March 1994.

Legături externe

• St. Jacob Netsvetov the Enlightener of the Peoples of Alaska on the OCA website
• The Life of Saint Jacob Netsvetov
• Alaskan Orthodox texts (Aleut, Yup'ik) by St. Jacob Netsvetov
• Icon and Story of St. Jacob Netsvetov
• Prayer for Peace St. Jacob used evangelism to make peace.