Mănăstirea Antim
| Mănăstirea Antim | |
| |
| Jurisdicție | Arhiepiscopia Bucureștilor |
| Tip | călugări |
| Înființată | 1715 |
| Ctitori | Sf. Ierarh Antim Ivireanul |
| Stareț | |
| Mărime aprox. | |
| Localizare |  București
|
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | |
| Hramuri | Duminica Tuturor Sfinților Sf. Antim Ivireanul |
| Site web oficial | Sf. Mănăstire Antim, Paraclis Patriarhal |
Mănăstirea Antim, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, este un așezământ monahal important din București, ctitorie a sfântului Antim Ivireanul. Este mănăstire de călugări, care l-a avut ca stareț, până la trecerea sa la Domnul în anul 2002, pe Arhimandritul Sofian Boghiu. În prezent este paraclis patriarhal.
Situare
Mănăstirea Antim se afla în București, pe strada Antim nr. 29 (la intersecția cu strada Justiției), de la Piața Unirii spre Palatul Parlamentului pe partea stângă.
Este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare B-II-a-A-18971.[1]
Istoric
Ctitorul acestui așezământ este Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, care a construit mănăstirea între anii 1713-1715, pe amplasamentul unei modeste biserici din lemn.
Arhitectonic, biserica mănăstirii, construită în plan triconic, aparține, prin concepție și decorație, stilului brâncovenesc.
După cum notează istoricul de artă românească veche Vasile Drăguț, iconostasul, unic în arta românească, este din piatră sculptată, fiind atribuit chiar lui Antim, care, conform tradiției, ar făcut și ușa bisericii, bogat împodobită.
Din 1797 a funcționat aici o școală de preoți; după 1836, Seminarul Mitropoliei Ungro-Vlahiei, iar 1840-1864, Arhivele Statului.
În 1912 s-a construit, în incinta mănăstirii, Palatul Sfântului Sinod (o clădire oarecum greoaie și în disonanță cu arhitectura ansamblului), unde funcționează și Biblioteca Sfântului Sinod.
Mănăstirea are un muzeu cu obiecte de arta bisericească și o expoziție închinată vieții și activității Mitropolitului Antim Ivireanul.
A fost restaurată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (suferind importante modificări arhitectonice, precum și o nouă pictare a bisericii), apoi în anii '50 prin grija Patriarhului Justinian.
În urma lucrărilor de sistematizare a zonei din anul 1984, Palatul Sfântului Sinod a fost translatat pe o distanta de 25 m, cu o rotire de 13 grade.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, la 20 iunie 1992, canonizarea ctitorului acestei mănăstiri - Antim Ivireanul, Mitropolit al Ţării Românești (1708-1716), personalitate de înaltă moralitate și cultură - prăznuirea acestuia fiind în ziua de 27 septembrie.
La sfârșitul anului 1945, în această mănăstire a luat ființă cercul Rugul Aprins, alcătuit din monahi și distinși intelectuali (profesori, scriitori, compozitori, pictori, studenți), având ca temă de discuții isihasmul.
Cercul a fost desființat în 1950, mulți dintre membri săi fiind condamnați la ani grei de temniță de către regimul comunist.
În prezent
Ansamblul mănăstiresc, monument istoric valoros, găzduiește, în afara mănăstirii propriu-zise, o parte a administrației patriarhale, precum și biblioteca Sfântului Sinod.
În prezent, Mănăstirea Antim este paraclis patriarhal și reședință a episcopilor vicari patriarhali.
Personalități
- Sfântul ierarh Antim Ivireanul - ctitor (sec. XVIII)
- Arhimandritul Sofian Boghiu - duhovnic și stareț (sec. XX)
Referințe
- ↑ Ministerul Culturii: Lista Monumentelor Istorice 2015 - București, p. 612, accesat 24 martie 2013