Mănăstirea Grigoriu (Muntele Athos)
| Sfânta Mănăstire Grigoriu | |
| |
| Jurisdicție | Patriarhia Ecumenică de Constantinopol |
| Tip | călugări (viaţă de obşte) |
| Înființată | secolul al XIV-lea |
| Ctitori | Sf.Grigorie Atonitul |
| Stareț | |
| Mărime aprox. | |
| Localizare |  Muntele Athos, Grecia
|
| Limba liturgică | greacă |
| Cântarea | psaltică |
| Schituri, metocuri și chilii | |
| Hramuri | Sf. Nicolae al Mirelor |
| Site web oficial | |
Mănăstirea Grigoriu (Greek: Γρηγορίου) se găseşte în partea de sud-vest a peninsulei atonite din nordul Greciei, între mănăstirile Dionisiu şi Simonos Petras. Mănăstirea purta iniţial numele Sf. Nicolae, ocrotitorul ei; mai târziu a luat numele fondatorului ei, Sf. Grigorie cel Tânăr. Ocupă locul al şaptesprezecelea în ierarhia celor douăzeci de mănăstiri suverane de la Muntele Athos. Grigoriu este cunoscută drept una din mănăstirile cu cele mai bine organizate şi mai stricte în respectarea principiului vieţii de obşte (cenobitice) din Sfântul Munte.
Istoric
Mănăstirea a fost întemeiată de Sf. Grigorie Isihastul (cel Tânăr) în secolul al XIV, când acesta a venit la Muntele Athos în căutarea unei vieţi de nevoinţă. Se ştiu puţine lucruri despre viaţa mănăstirii din secolele următoare, cu excepţia faptului că a suferit pagube însemnate ca urmare a jafurilor şi datorită unui mare incendiu din anul 1761. Un rus, Barsky, care a vizitat mănăstirea în secoulul al XVIII-lea, nota faptul că în anul 1500 fuseseră întreprinse lucrări de restaurare a mănăstirii şi mai amintea că în incendiul din 1761 fuseseră distruse multe din odoarele şi documentele care se păstrau atunci la mănăstire. Mănăstirea a mai suferit şi alte pagube în timpul revoluţiei greceşti împotriva stăpânirii turceşti din anul 1821. Lucrările de restaurare realizate de-a lungul anilor la mănăstirea Grigoriu au fost susţinute financiar de mai mulţi binefăcători, între care domnii fanarioţi ai Moldovei şi mitropoliţii Ungrovlahiei şi chiar unii sultani Catholiconul mănăstirii (biserica principală), ch hramul Sf. Nicolae, a fost construit în anul 1768, în stilul atonit. Frescele din biserica principală au fost realizate în anul 1779 de către monahii Gavriil şi Grigorie din Kastoria. În aceste fresce sunt reprezentate scene din Vechiul Testament. Bisericii i-a fost adăugat în anul 1846 un pridvor, în vremea păstoririi stareţului Neofit. Mănăstirea mai are şi zece capele şi patru chilii în centrul administrativ al Muntelui Athos, la Careia (Karyes).
Odoare
După cum am amintit, cele mai multe dintre odoarele vechi ale mănăstirii s-au pierdut în incendiul din 1761 şi în cursul luptelor din anul 1821. Odoarele pe care le adăposteşte acum mănăstirea se găsesc în catholiconul mănăstirii. Între acestea se află icoanele Maicii Domnului Galaktotrofusa („cea care alăptează”) şi Pantanasa („Împărăteasa tuturor”), moaşte ale unor sfinţi (se crede că moaştele întemeietorului mănăstirii, Sf. Grigorie, au fost luate de câţiva călugări sârbi) şi diferite obiecte liturgice.
Biblioteca mănăstirii cuprinde 297 de manuscrise, multe alte documente şi aproximativ 4000 de cărţi. Între acestea se găseşte şi singura copie manuscrisă a Păstorului lui Herma, lucrare ce datează din primul secol al erei creştine.
A se vedea și
Legături externe
- en: Gregoriou Monastery
- en: Mount Athos