Marcion din Sinope
Marcion din Sinope (cca. 110-160) a fost un eretic din secolul al II-lea. Sistemul lui de învățături, cunoscut sub numele de marcionism, a fost condamnat de Biserică ca erezie.
Cuprins
Biografie
Marcion s-a născut în Sinope, oraș din provincia romană Asia Minor (actualmente Sinop, în Turcia). A devenit un armator înstărit. Conform celor scrise de Sf. mucenic Ipolit, papă al Romei, chiar tatăl lui Marcion, care era episcop, l-a excomunicat pe motive de imoralitate. După aceasta, Marcion a plecat la Roma (în anul 140), unde a devenit un susținător financiar important al Bisericii de acolo.
După câțiva ani de la sosirea sa la Roma, Marcion a început să-și dezvolte propriul sistem teologic, susținând ereziile cunoscute mai târziu sub denumirea de marcionism. Mai mult, a început să-și organizeze discipolii într-o comunitate separată. Pentru toate acestea, el a fost excomunicat de către Biserica de la Roma în anul 144.
Marcion a continuat însă să-și facă noi prozeliți. De la Roma, folosindu-și considerabila sa avere și talentul său organizatoric, a convertit la erezia sa numeroase persoane de orice vârstă și rang de pe întinsul întregului Imperiu Roman. A reușit astfel să întemeieze o puternică organizație ecleziastică paralelă cu cea a Bisericii Ortodoxe.
O relatare provenită de la Tertulian și confirmată de Sf. Irineu de Lyon spune că Marcion a încercat să folosească bani pentru a influența Biserica să aprobe învățătura lui, dar a fost refuzat.
Numeroși Sfinți Părinți au luat poziție împotriva lui Marcion și au combătut ereziile sale, printre aceștia numărându-se Sf. Iustin Martirul, Sf. Efrem Sirul, Dionisie din Corint, Teofil al Antiohiei, Filip din Gortina, Sf. Ipolit Romanul, Clement al Alexandriei și Origen.
Învățăturile eretice ale lui Marcion
Esența învățăturilor lui Marcion, cunoscute sub numele de marcionism, constă în recunoașterea lui Iisus Hristos ca mântuitor trimis de Dumnezeu și a Apostolului Pavel ca lider al apostolilor, dar și în respingerea Bibliei ebraice și a lui Iehova. Se insinuează astfel că Iisus a adus credința într-un nou Dumnezeu, diferit de cel descris în Vechiul Testament.
Potrivit lui Marcion, Dumnezeu (cel din Vechiul Testament) era gelos, mânios și strict. Lumea materială, pe care El o crease, era defectă, un loc al suferinței; se părea astfel că Dumnezeu, atunci când a creat o astfel de lume a fost fie rău intenționat, fie că a greșit. Iisus nu a fost Mesia promis de iudaism, pentru că Mesia urma să fie un învingător și un conducător politic. Mai degrabă, Iisus a fost trimis de către un zeu mai mare decât Creatorul. Rolul său a fost să dezvăluie Dumnezeul transcendent din lumina minții, diferit în caracter de Dumnezeul creator din Biblia ebraică. Marcion mai susținea că Dumnezeu (cel care l-a trimis pe Iisus pe pământ) este mai presus de pasiuni și de mânie, în întregime binevoitor, iar Iisus a fost trimis să-i scoată pe credincioși din supunerea față de Creatorul limitat și mânios din Vechiul Testament.
Marcion din Sinope este cel care a realizat primul canon biblic creștin (o listă de cărți ale Bibliei pe care el le-a considerat ca având autoritate religioasă. Lista sa era mult mai redusă decât canonul din prezent (cel recunoscut ca fiind valabil de marea majoritate a creștinilor). Astfel, Marcion a inclus în Noul Testament numai Evanghelia după Luca, Faptele Apostolilor și zece dintre epistolele atribuite Sf. Apostol Pavel (omițând epistolele pastorale ale lui Pavel adresate către Timotei și Tit). Doar aceste cărți, în conformitate cu cele susținute de Marcion, sunt cele care conține adevăratele învățături ale Sf. Pavel. Marcion a respins în întregime Vechiul Testament, propagând învățătura că acesta nu ar trebui să fie parte a Bibliei creștine și că nu are nicio valoare pentru adevărații creștini.
Marcionismul nu este identic, dar este strâns legată de gnosticism. În unele surse, el este adesea socotit printre gnostici, deși alte surse spun că ”el ar fi avut pre puțină simpatie față de speculațiile mitologice ale gnosticilor[1]. La fel ca și la gnostici, hristologia sa a fost ”docetică”.
Ideile lui Marcion, respinse totuși de cei mai mulți creștini-a lungul istoriei, arată influența potențială a filozofiei elenistice asupra creștinismului, și critica morală a Bibliei ebraice pornind de la etica platonismului. Canonul biblic propus lui Marcion a fost un factor care a propulsat mișcarea creștin-ortodoxă să formuleze actualul canon al Sfintei Scripturi.
Deși scrierile sale nu s-au mai păstrat, o parte dintre ele au putut fi reconstituite pe baza scrierilor altor autori religioși ce se refereau la învățăturile lui Marcion (în special Tertulian). Marcion a fost, de asemenea, cunoscut și pentru faptul de a fi impus o moralitate severă adepților săi, dintre care unii au suferit persecuții, ca și mulți alți creștini din acele timpuri.
Vezi și
Note
- ↑ Oxford Dictionary of the Christian Church, 3rd edition, p. 1034.
Surse
- The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd edition), Publisher: Oxford University Press, 2005. ISBN 9780192802903.
