Sâmbăta lui Lazăr

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 20 aprilie 2008 17:39, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (completari cu textul fr +format: in curs)
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Învierea lui Lazăr

Sâmbăta lui Lazăr este sâmbăta de dinainte de Duminca Floriilor - Intrarea Domnului în Ierusalim. Data acestei sâmbete este deci una schimbătoare de la un an la altul, în funcţie de data Paştilor, mai precis opt zile înainte de aceasta.

Istoria evenimentului

Evanghelistul Ioan relatează (Ioan 11) că, în ajunul intrării Sale în Ierusalim, cu câteva zile înainte de Patimile Sale, Mântuitorul Iisus Hristos a venit în Betania, chemat fiind de surorile lui Lazăr (prieten al lui Iisus), Marta şi Maria, în casa cărora Iisus a fost găzduit de mai multe ori pe timpul activităţii sale publice (Luca 10, 38-42). Lazăr era bolnav, aşa că surorile au trimis după Iisus, ca să vină în casa lor şi să-l vindece. Dar Lazăr a murit până la venirea lui Iisus, şi aşa are loc marea minune a învierii lui Lazăr, care, deşi mort de patru zile şi depus în mormânt, este readus la viaţă de către Mântuitor. Atunci mulţi dintre evreii care se găseau acolo au crezut în El (Ioan 11, 45), ceea ce i-a determinat pe preoţi şi pe farisei, în frunte cu arhiereul Caiafa, să pună la cale într-o reuniune a sanhedrinului prinderea şi uciderea lui Iisus (Ioan 11, 47-57).

Le Samedi de Lazare est le jour qui précède le Dimanche des Rameaux (fête de l'entrée triomphale du Christ à Jérusalem). En ce jour l'Eglise fait mémoire de la résurrection de Lazare par Jésus à Béthanie. Ce Samedi et ce Dimanche sont le lien entre le Grand Carême et la Semaine Sainte. La veille de la célébration de la résurrection de Lazare, les 40 jours du Grand Carême sont officiellement annoncés pendant les Vêpres comme achevés. Ces deux jours-ci sont uniques et paradoxaux, avant la Passion du Seigneur.

Sărbătoarea zilei

În calendarul şi imnografia Bisericii, această zi este strâns legată de ziua următoare, Intrarea Domnului în Ierusalim şi de Învierea Domnului. De aceea, troparul acestei sâmbete este acelaşi cu cel al Floriilor: "Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime! Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului."

Învierea lui Lazăr preînchipuie învierea cea de obşte, a tuturor, şi de aceea în această sâmbătă se face pomenire generală pentru morţi, cerând de la Domnul ca toţi cei adormiţi să fie aşezaţi "în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea".

Le Samedi de Lazare est une célébration pascale. La Liturgie du Samedi de Lazare glorifie le Christ en tant que Résurrection et Vie, qui, en relevant Lazare, a confirmé la résurrection universelle de l'humanité, avant même Ses propres souffrances et mort. Cette Liturgie est la seule fois dans l'année de l'Église où l'office résurrectionnel du Dimanche est célébré en un autre jour.

Le Samedi de Lazare faisait autrefois partie des quelques grands jours baptismaux dans l'année ecclésiastique. A la Divine Liturgie du Samedi de Lazare, à la place du Trisagion, on chante l'hymne baptismal de l'épître aux Galates : "Vous tous qui avez été baptisés en Christ, vous avez revêtu le Christ." (Gal. 3,27).


Accomplissement des prophéties

Vu la résurrection de Lazare suite à son décès de quatre jours, le Christ fut salué comme étant le Messie longtemps attendu, le Roi d'Israël.

En accomplissement des prophéties de l'Ancien Testament, Il entra dans Jérusalem, la cité du roi, chevauchant un ânon (Zach. 9,9; Jn 12,12). Les foules Le saluèrent. Elles avaient des rameaux de palmiers dans leurs mains et Lui adressaient des cris de louange : Hosanna! Bénit est Celui qui vient au Nom du Seigneur! Le Fils de David! Le Roi d'Israël!

Vu cette glorification par le peuple, les prêtres et les scribes se sentirent poussés à Le détruire, à Le mettre à mort (Lc 19,47; Jn 11,53; Jn 12,10).

Imnografie

Troparul Intrării Domnului în Ierusalim (glasul 1):

Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o,
pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.
Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând,
Ţie, Biruitorului morţii, strigăm:
Osana Celui dintru înălţime!
Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului."

Condac (glasul al 2-lea):

Bucuria lui Hristos, adevărul, lumina, viața și învierea lumii
celor de pe pământ S-a arătat cu a Sa bunătate
și S-a făcut chip învierii,
dând tuturor dumnezeiască iertare.

A se vedea şi

Sursa

Legături externe