Mănăstirea Ciolanu (județul Buzău)
Mănăstirea Ciolanu este o mănăstire de călugări din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. Mănăstirea este situată pe raza comunei Tisău din județul Buzău, pe versantul sudic al dealului Ciolanu, către pârâul Nișcov. Mănăstirea este atestată documentar din secolul al XVI-lea. Hramul mănăstirii este praznicul Adormirea Maicii Domnului.
Clădiri
Mănăstirea are două biserici, situate la o distanță de 100 de metri între ele. Biserica veche poartă hramul Sfântul Gheorghe. Cercetări arheologice efectuate în anii 1970 au arătat că ea datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. [1] Biserica nouă poartă hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și a fost construită în 1828. Ea conține icoane pictate în 1886 de pictorul Gheorghe Tattarescu.
Istoric
Potrivit tradiției, mai mulți călugări sihaștri s-au refugiat aici în secolul al XV-lea, fugind din Imperiul bizantin ocupat de turci. De la oasele acestor viețuitori descoperite aici s-ar trage și numele „Ciolanu” al locului și al mănăstirii[2].
Unele surse istorice indică ca primi ctitori pe pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu și Dragomir Sorescu din Vernești, la 1568, pe baza documentelor legate de biserica veche, una de dimensiuni modeste, considerată puțin probabil a fi o ctitorie domnească.[1].
Mai târziu, între 1586 și 1589, Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea al II-lea Turcitul, ridică o biserică din zid, închinată Sf. Mare Mucenic Gheorghe părtătorul-de-biruință, și care s-ar fi sfințit la 1590 după o inscripție de la anul 1857[1].
Părăsită timp de 30 de ani din cauza vitregiei vremurilor, mănăstirea este reînființată în anul 1766 din inițiativa cuviosului stareț Vasile de la Poiana Mărului, care a trimis aici 12 călugări. De atunci și până astăzi, viața monahală nu a mai încetat la Ciolanu, drept pentru care sfântul Vasile de la Poiana Mărului este considerat și el un ctitor al mănăstirii.
Între anii 1825 și 1828, cu osârdia și cu cheltuiala marelui episcop Chesarie (Căpățînă) al Buzăului (episcop la Buzău între 1825 și 1846), s-a construit biserica mare, închinată sfinților apostoli Petru și Pavel. Biserica este pictată de zugravul Nicolae Teodorescu Pitarul, conducătorul școlii de pictură bisericească de la Buzău (înființată chiar de episcopul Chesarie). Pentru acestea, episcopul Chesarie este considerat un alt ctitor al mănăstirii.
Mănăstirea a fost reconstruită în 1862 după ce, în 1855, a fost distrusă de un incendiu.[1]
Importante lucrări de restaurare a bisericii și a picturii, amenajarea muzeului mănăstirii, înființarea unui seminar monahal, s-au făcut prin purtarea de grijă a episcopului Epifanie (Norocel) al Buzăului și Vrancei.
Obște
Mănăstirea are actualmente (2011) o obște de aproximativ 20 de viețuitori, stareț fiind protosinghelul prof. Chiril Lovin.
Odoare
Din Grecia, în jurul anului 1830, au fost aduse la Ciolanu părticele din moaștele mai multor sfinți, care se afla într-o raclă, în biserica mare: Sf. Mc. Gheorghe, Sf. Mercurie, Sf. Mc. Pantelimon, Sf. Haralambie, Sf. Trifon, Sf. Eftimie, Sf. Ignatie, Sf. Acachie, Sf. Neofit, Sf. Parascheva.
Icoane: icoana Maicii Domnului pictată după modelul icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Dălhăuți și alte trei icoane pictate de Gheorghe Tattarescu.
Mănăstirea mai are valoroase obiecte bisericești, carte veche, manuscrise de muzică psaltică ale lui Varlaam Protosinghelul.
Schituri
Mănăstirea Ciolanu are trei schituri - Cetățuia, Nifon și Ciobănoaia -, situate toate în locuri minunate de sihăstrie.
Adresă și contact
Adresa mănăstirii este:
Mănăstirea Ciolanu
Comuna Tisău
Județul Buzău
Note
Referințe
- Eugen-Marius Constantinescu, Buzău. Mică enciclopedie istorică, Muzeul Județean de Istorie Buzău, 2000 - isbn 973-8054-33-8
- ro.wikipedia.org
- Pliant de prezentare a mănăstirii Ciolanu
