Relicvariu
Printre relicvariile vechi antice se numără cele care conțin: coroana de spini și giulgiul Mântuitorului Iisus Hristos, brâul și omoforul Maicii Domnului, care se păstrează în biserica Vlahernelor din Constantinopol, lanțul Sf. Petru (la Roma), mantaua Sf. Martin, patronul Franței (la Tours, sec. IV) ș.a.
În creștinismul antic exista un tip de relicvariu mic, pe care le purtau atârnate pe piept episcopii, stareții de mănăstiri, dar și importanți notabili creștini, încă din secolul al IV-lea. Acest tip de relicvariu se numea enkolpion (gr. ἐγκόλπιον, τό — engolpion, de la en kolpos = la gât; lat. pectorale) și se află la originea a ceea a devenit mai târziu engolpionul purtat azi de arhierei.
Un relicvariu de mai mare dimensiuni, care păstrează uneori moaștele întregi ale unor sfinți se numește raclă (exemple: racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi de la București). Raclele, confecționate din lemn, argint sau alte materii prețioase, sunt și ele ornamentate frumos și împodobite bogat.
Surse
- Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
- Ivan Drpić, The Enkolpion: Object, Agency, Self, revista „Gesta”, vol. 57, Nr. 2, 2018 - https://www.journals.uchicago.edu/doi/10.1086/698842
- https://projects.mcah.columbia.edu/treasuresofheaven/relics/exhibition-list.php