Mănăstirea Plătărești: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 23: Linia 23:
  
 
În 1657, [[diacon]]ul și cărturarul Paul de Alep, secretarul [[patriarh]]ului [[Macarie al III-lea (Zaim) al Antiohiei|Macarie al III-lea al Antiohiei]],  relata că Matei Basarab s-a hotărât să ridice această mănăstire după ce ar fi primit sprijinul [[Mercurie|Sfântului Mercurie]] în una dintre bătăliile purtate cu [[Vasile Lupu]] la Nenișori (actualul sat Armășești, județul Ialomița) în octombrie 1639.<ref name=alep>Paul de Alep, ''Călătoria patriarhului Macarie al Antiohiei'', în ''Călători străini despre țările române'', vol. VI, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 233</ref><ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 149</ref> Există și ipoteza că mănăstirea ar fi fost înființată în amintirea unei bătălii din 1632 cu tătarii, veniți să-l ajute pe Radu Iliaș, pretendent la domnie.<ref name=lumina/> Cele două variante nu se exclud una pe cealaltă, în sensul că după lupta din 1632 Matei Basarab ar fi înființat mănăstirea, care avea inițial o biserică de lemn, iar după victoria din 1639 a ridicat biserica de piatră a mănăstirii. Și Paul de Alep afirma că biserica mănăstirii Plătărești „fusese refăcută din temelie de răposatul Matei voievod”, deci existase o biserică mai veche.<ref name=alep/>
 
În 1657, [[diacon]]ul și cărturarul Paul de Alep, secretarul [[patriarh]]ului [[Macarie al III-lea (Zaim) al Antiohiei|Macarie al III-lea al Antiohiei]],  relata că Matei Basarab s-a hotărât să ridice această mănăstire după ce ar fi primit sprijinul [[Mercurie|Sfântului Mercurie]] în una dintre bătăliile purtate cu [[Vasile Lupu]] la Nenișori (actualul sat Armășești, județul Ialomița) în octombrie 1639.<ref name=alep>Paul de Alep, ''Călătoria patriarhului Macarie al Antiohiei'', în ''Călători străini despre țările române'', vol. VI, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 233</ref><ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 149</ref> Există și ipoteza că mănăstirea ar fi fost înființată în amintirea unei bătălii din 1632 cu tătarii, veniți să-l ajute pe Radu Iliaș, pretendent la domnie.<ref name=lumina/> Cele două variante nu se exclud una pe cealaltă, în sensul că după lupta din 1632 Matei Basarab ar fi înființat mănăstirea, care avea inițial o biserică de lemn, iar după victoria din 1639 a ridicat biserica de piatră a mănăstirii. Și Paul de Alep afirma că biserica mănăstirii Plătărești „fusese refăcută din temelie de răposatul Matei voievod”, deci existase o biserică mai veche.<ref name=alep/>
 +
 +
Pe lângă ctitorii Matei Basarab și soția sa, Elina, o serie alți donatori au contribuit la înzestrarea cu bunuri a Mănăstirii Plătărești. Astfel, atât boieri ca pitarul Mitrea sau clucerul Albu, cât și alți mireni, „''cinstiți și socotiți svetnici, dregători și judecători a toată măsura, tocmitorii țării și tuturor boierilor mari sau mici''”, au făcut danie Mănăstirii Plătărești moșii, icoane, odoare bisericești, clopote, turme de vite și bani. Matei Basarab a donat, pe lângă moșii și icoanele împărătești, [[Icoană|icoana]] [[Mercurie|Sfântului Mercurie]], care se păstrează până în prezent.[12] Printr-un hrisov dat la Târgoviște, voievodul își întărea drepturile asupra pământurilor cumpărate pentru mănăstirea Plătărești, arătând că „''... și am dat acest hrisov al domniei mele, ca să fie domniei mele ocină și vecini în sat la Plătărești din județul Ilfov, de lângă podul Pitariului, din câmp și din pădure și din apă și din vatra satului și din balta Lebediului și cu vaduri de moară și cu tot venitul de peste tot hotarul, oricât se va alege, din hotar până în hotar''”.<ref>''Documenta Romaniae Historica]], Seria B, Țara Românească, Volumul 31: ''1646'', Editura Academiei Române, București, 2003</ref>
  
 
==Arhitectură==
 
==Arhitectură==
Linia 32: Linia 34:
 
==Note==
 
==Note==
 
<small><references /></small>
 
<small><references /></small>
 +
 +
==Surse==
 +
* [https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Pl%C4%83t%C4%83re%C8%99ti Mănăstirea Plătărești]
 +
*
  
 
[[Categorie:Mănăstiri din România|Ghighiu]]
 
[[Categorie:Mănăstiri din România|Ghighiu]]

Versiunea de la data 10 noiembrie 2023 17:11

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mănăstirea Plătărești
Biserica Mănăstirii Plătărești
Jurisdicție Episcopia Sloboziei și Călărașilor
Tip călugărițe
Înființată 3 aprilie 1646
Ctitori Matei Basarab
Stareț Stavrofora Varvara Arnăutu[1]
Mărime aprox. 10 călugărițe
Localizare  Comuna Plătărești
Județul Călărași
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Sf. Mare Mucenic Mercurie
Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul
Site web oficial https://sf-esc.ro/

Mănăstirea Plătărești este o veche mănăstire ortodoxă din România, ctitorie a lui Matei Basarab, cu hramurile Sf. Mare Mucenic Mercurie și Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, din comuna Plătărești, județul Călărași. Este situată pe o terasă a râului Dâmbovița, după confluența acestuia cu râul Colentina, la circa 25 de kilometri sud-est de București.
Mănăstirea Plătărești este inclusă, în ansamblul ei, în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare CL-II-a-A-14710.[2]

Istoric

Acest sfânt lăcaș a fost ctitorit de Matei Basarab (domn al Țării Românești între anii 1632-1654), la 3 aprilie 1646, așa cum indică pisania scrisă în limba română cu caractere chirilice:[3]

Cu bună vrerea lui Dumnezeu ridicatu-au această sântă și dumnezeiască mănăstire din temelie iluminatul Domn Io Matei Basarab Voievod și Doamna Elina, întru lauda Sfântului Slăvit și Mare Mucenic Mercurie, ca să fie pomenit întru veci de veacu la răpaosul sufletelor, întru odihna drepților nesfârșită. Ispravnic au fost Pan Albu Cluceriu; după moartea lui fost-au tatăl lui Pan Mitrea Pitariul; Igumen Vasile, aprilie 3 vleat 7154 (1646), Pisal Pop Gheorghe.

În 1657, diaconul și cărturarul Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al III-lea al Antiohiei, relata că Matei Basarab s-a hotărât să ridice această mănăstire după ce ar fi primit sprijinul Sfântului Mercurie în una dintre bătăliile purtate cu Vasile Lupu la Nenișori (actualul sat Armășești, județul Ialomița) în octombrie 1639.[4][5] Există și ipoteza că mănăstirea ar fi fost înființată în amintirea unei bătălii din 1632 cu tătarii, veniți să-l ajute pe Radu Iliaș, pretendent la domnie.[3] Cele două variante nu se exclud una pe cealaltă, în sensul că după lupta din 1632 Matei Basarab ar fi înființat mănăstirea, care avea inițial o biserică de lemn, iar după victoria din 1639 a ridicat biserica de piatră a mănăstirii. Și Paul de Alep afirma că biserica mănăstirii Plătărești „fusese refăcută din temelie de răposatul Matei voievod”, deci existase o biserică mai veche.[4]

Pe lângă ctitorii Matei Basarab și soția sa, Elina, o serie alți donatori au contribuit la înzestrarea cu bunuri a Mănăstirii Plătărești. Astfel, atât boieri ca pitarul Mitrea sau clucerul Albu, cât și alți mireni, „cinstiți și socotiți svetnici, dregători și judecători a toată măsura, tocmitorii țării și tuturor boierilor mari sau mici”, au făcut danie Mănăstirii Plătărești moșii, icoane, odoare bisericești, clopote, turme de vite și bani. Matei Basarab a donat, pe lângă moșii și icoanele împărătești, icoana Sfântului Mercurie, care se păstrează până în prezent.[12] Printr-un hrisov dat la Târgoviște, voievodul își întărea drepturile asupra pământurilor cumpărate pentru mănăstirea Plătărești, arătând că „... și am dat acest hrisov al domniei mele, ca să fie domniei mele ocină și vecini în sat la Plătărești din județul Ilfov, de lângă podul Pitariului, din câmp și din pădure și din apă și din vatra satului și din balta Lebediului și cu vaduri de moară și cu tot venitul de peste tot hotarul, oricât se va alege, din hotar până în hotar”.[6]

Arhitectură

Pictura interioară

Mănăstirea Plătărești în prezent

Note

  1. Sfințire de biserică la Mănăstirea Plătărești, 22 aprilie 2013, Basilica.ro, accesat 30 octombrie 2023
  2. Lista Monumentelor Istorice 2015 - Județul Călărași, Ministerul Culturii, pag. 920, poziția 234
  3. 3,0 3,1 Dumitru Manolache, Plătăreşti, un loc trecut prin martiriile multor vremuri, 19 martie 2012, Ziarul Lumina, accesat 31 octombrie 2023
  4. 4,0 4,1 Paul de Alep, Călătoria patriarhului Macarie al Antiohiei, în Călători străini despre țările române, vol. VI, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 233
  5. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 149
  6. Documenta Romaniae Historica]], Seria B, Țara Românească, Volumul 31: 1646, Editura Academiei Române, București, 2003

Surse