Mănăstirea Dragomirna: Diferență între versiuni
(→Istoric) |
(→Istoric: pisania) |
||
Linia 21: | Linia 21: | ||
== Istoric == | == Istoric == | ||
− | Printr-un document datat în februarie 1587, voievodul Petru Șchiopu (Domn al Moldovei între 1574-1579 și 1582-1591) îi dona lui „Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava”, siliștea Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac al cazacilor asupra Moldovei.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 125.</ref> Acest Ilie, numit în actul respectiv și „Ilie diac”, era viitorul [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]], [[Anastasie Crimca]]. Doi ani mai târziu, în 1589, i se schimbă dania, la cererea sa, cu moșia Dragomirești, acolo unde va [[ctitor]]i mai târziu Mănăstirea Dragomirna. Anastasie Crimca a devenit [[episcop]] al Rădăuților în timpul stăpânirii lui [[Mihai Viteazul]] în Moldova (1600), dar după revenirea pe tron a lui Ieremia Movilă (septembrie 1600) a fost îndepărtat din [[scaun]]ul acestei [[Eparhie|eparhii]], retrăgându-se la moșia Dragomirești, lângă Suceava, unde se afla un așezământ monahal mai vechi și | + | Printr-un document datat în februarie 1587, voievodul Petru Șchiopu (Domn al Moldovei între 1574-1579 și 1582-1591) îi dona lui „Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava”, siliștea Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac al cazacilor asupra Moldovei.<ref name=iorga>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 125.</ref> Acest Ilie, numit în actul respectiv și „Ilie diac”, era viitorul [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]], [[Anastasie Crimca]]. Doi ani mai târziu, în 1589, i se schimbă dania, la cererea sa, cu moșia Dragomirești, acolo unde va [[ctitor]]i mai târziu Mănăstirea Dragomirna. Anastasie Crimca a devenit [[episcop]] al Rădăuților în timpul stăpânirii lui [[Mihai Viteazul]] în Moldova (1600), dar după revenirea pe tron a lui Ieremia Movilă (septembrie 1600) a fost îndepărtat din [[scaun]]ul acestei [[Eparhie|eparhii]], retrăgându-se la moșia Dragomirești, lângă Suceava, unde se afla un așezământ monahal mai vechi. Acolo, împreună cu rudele sale din familia boierească Stroici, marele logofăt Lupu Stroici și marele vistiernic Simion Stroici, a ridicat o mică biserică din piatră în anul 1602.<ref>[[Mircea Păcurariu]], ''Dicționarul Teologilor Români'', Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6, p. 140.</ref><ref>Nicolae Iorga - "Istoria Bisericii Românești și a Vieții religioase a românilor", Vol. I-iu, Cap. IX. Biserica Moldovei supt Movileștii întorși în stăpânire. Mitropolitul Anastasie Crimca (Neamul Românesc, București, 1908), p. 241</ref><ref name=iorga/> [[Pisanie|Pisania]], în [[limba slavonă]], care s-a păstrat deasupra ușii de intrare în [[naos]]ul bisericii spune: |
+ | :''În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh care se cinstește în Sfânta Treime, unui Dumnezeu și Preacuratei Sale maici și Sfântului și dreptului Enoh și sfântului prooroc Ilie și sfântului Ioan Teologul au zidit această biserică smeriții slujitori și închinători Sfintei Treimi, chir Anastasie Crimcovici, fost episcop de Rădăuți și dumnealui Lupu Stroici marele logofăt și fratele domniei sale Simion, mare visternic, în zilele evlaviosului domn Io Ieremia Voievod și ale prea iubiților lui fii Ioan, Constantin, Alexandru și Bogdan Voievod, în anul 7110, iulie 27 și închinată sfinților, dreptul Enoh, Ilie și Evanghelistul Ioan''. | ||
== Arhitectură == | == Arhitectură == |
Versiunea de la data 18 februarie 2021 10:35
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Mănăstirea Dragomirna | |
Jurisdicție | Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților |
Tip | călugărițe |
Înființată | 1609 |
Ctitori | Anastasie Crimca |
Stareț | Stavrofora Maria Magdalena Gherghina |
Mărime aprox. | 51 călugărițe |
Localizare | Mitocu Dragomirnei Județul Suceava |
Limba liturgică | română |
Cântarea | bizantină |
Schituri, metocuri și chilii | |
Hramuri | Pogorârea Sfântului Duh |
Site web oficial | http://manastireadragomirna.ro/ |
Mănăstirea Dragomirna este o veche mănăstire fortificată din România, ridicată între anii 1602-1609 de către Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Este situată în satul Mitocu Dragomirnei, lângă pădurea și lacul Dragomirna, la circa 12 km nord de municipiul Suceava. Biserica mănăstirii are hramul Pogorârea Sfântului Duh.
Mănăstirea Dragomirna este inclusă, în ansamblul ei, în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare SV-II-a-A-05577.[1]
Cuprins
Istoric
Printr-un document datat în februarie 1587, voievodul Petru Șchiopu (Domn al Moldovei între 1574-1579 și 1582-1591) îi dona lui „Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava”, siliștea Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac al cazacilor asupra Moldovei.[2] Acest Ilie, numit în actul respectiv și „Ilie diac”, era viitorul mitropolit al Moldovei, Anastasie Crimca. Doi ani mai târziu, în 1589, i se schimbă dania, la cererea sa, cu moșia Dragomirești, acolo unde va ctitori mai târziu Mănăstirea Dragomirna. Anastasie Crimca a devenit episcop al Rădăuților în timpul stăpânirii lui Mihai Viteazul în Moldova (1600), dar după revenirea pe tron a lui Ieremia Movilă (septembrie 1600) a fost îndepărtat din scaunul acestei eparhii, retrăgându-se la moșia Dragomirești, lângă Suceava, unde se afla un așezământ monahal mai vechi. Acolo, împreună cu rudele sale din familia boierească Stroici, marele logofăt Lupu Stroici și marele vistiernic Simion Stroici, a ridicat o mică biserică din piatră în anul 1602.[3][4][2] Pisania, în limba slavonă, care s-a păstrat deasupra ușii de intrare în naosul bisericii spune:
- În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh care se cinstește în Sfânta Treime, unui Dumnezeu și Preacuratei Sale maici și Sfântului și dreptului Enoh și sfântului prooroc Ilie și sfântului Ioan Teologul au zidit această biserică smeriții slujitori și închinători Sfintei Treimi, chir Anastasie Crimcovici, fost episcop de Rădăuți și dumnealui Lupu Stroici marele logofăt și fratele domniei sale Simion, mare visternic, în zilele evlaviosului domn Io Ieremia Voievod și ale prea iubiților lui fii Ioan, Constantin, Alexandru și Bogdan Voievod, în anul 7110, iulie 27 și închinată sfinților, dreptul Enoh, Ilie și Evanghelistul Ioan.
Arhitectură
Mănăstirea Dragomirna în prezent
Note
- ↑ Lista monumentelor istorice 2015: Județul Suceava, p. 2418
- ↑ 2,0 2,1 Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 125.
- ↑ Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6, p. 140.
- ↑ Nicolae Iorga - "Istoria Bisericii Românești și a Vieții religioase a românilor", Vol. I-iu, Cap. IX. Biserica Moldovei supt Movileștii întorși în stăpânire. Mitropolitul Anastasie Crimca (Neamul Românesc, București, 1908), p. 241
Bibliografie
Legături externe
- Mănăstirea Dragomirna – un loc binecuvântat cu frumuseţe fără limite, Radio România Cultural, 4 ianuarie 2020