Grigorie de la Colțea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 1: Linia 1:
{{În curs}}
 
 
'''Grigorie de la Colțea''' (n. 1710 - d. 18 septembrie 1787, București<ref name="DTR">[http://biserica.org/WhosWho/DTR/G/MitropolitulGrigoreII.html Dicționarul teologilor români: Grigorie II, mitropolit al Ungrovlahiei]</ref>) a fost de două ori [[Mitropolia Ungrovlahiei|mitropolit al Ungrovlahiei]] între anii 1760 și 1787. În unele scrieri mai este numit și '''Grigorie al II-lea de la Colțea''', pentru a fi deosebit de un alt mitropolit cu același nume, Grigorie, care a păstorit între anii 1629-1636.   
 
'''Grigorie de la Colțea''' (n. 1710 - d. 18 septembrie 1787, București<ref name="DTR">[http://biserica.org/WhosWho/DTR/G/MitropolitulGrigoreII.html Dicționarul teologilor români: Grigorie II, mitropolit al Ungrovlahiei]</ref>) a fost de două ori [[Mitropolia Ungrovlahiei|mitropolit al Ungrovlahiei]] între anii 1760 și 1787. În unele scrieri mai este numit și '''Grigorie al II-lea de la Colțea''', pentru a fi deosebit de un alt mitropolit cu același nume, Grigorie, care a păstorit între anii 1629-1636.   
  
A fost [[egumen]] al [[Mănăstirea Glavacioc|Mănăstirii Glavacioc]], apoi egumen al [[Mănăstirea Colțea|Mănăstirii Colțea]] (de unde și supranumele său Grigorie „''de la Colțea''”). A devenit eclesiarh la catedrala mitropolitană, mitropolit „titular" al Mirelor Lichiei (1748 -1760), apoi [[mitropolit]] al Ungrovlahiei (de la 28 iulie 1760 și până la moarte).<ref name="DTR"/>
+
A fost [[egumen]] al [[Mănăstirea Colțea|Mănăstirii Colțea]] (de unde și supranumele său Grigorie „''de la Colțea''”), eclesiarh la [[Catedrala Patriarhală din București|catedrala mitropolitană]], egumen al [[Mănăstirea Glavacioc|Mănăstirii Glavacioc]] (1758-1760), mitropolit „titular” al Mirelor Lichiei (1748 -1760), apoi [[mitropolit]] al Ungrovlahiei (de la 28 iulie 1760 și până la moarte).<ref name="DTR"/>
  
 
În 1774 a obținut de la generalul rus Piotr Saltîkov [[moaște]]le [[Dimitrie cel Nou din Basarabi|Cuviosului Dimitrie Basarabov]], pe care le-a așezat în [[Catedrala Patriarhală din București|catedrala mitropolitană]]; [[sfânt]]ul respectiv fiind considerat în prezent ''Ocrotitor al Bucureștilor''. În 1776 [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|patriarhul ecumenic]] Sofronie al II-lea i-a acordat titlul onorific de „Locțiitor al Tronului [[Cezareea Capadociei|Cezareei Capadociei]]”<ref name="DTR"/>, titlu purtat în prezent de către [[Daniel (Ciobotea) al României|P.F. Daniel]].
 
În 1774 a obținut de la generalul rus Piotr Saltîkov [[moaște]]le [[Dimitrie cel Nou din Basarabi|Cuviosului Dimitrie Basarabov]], pe care le-a așezat în [[Catedrala Patriarhală din București|catedrala mitropolitană]]; [[sfânt]]ul respectiv fiind considerat în prezent ''Ocrotitor al Bucureștilor''. În 1776 [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|patriarhul ecumenic]] Sofronie al II-lea i-a acordat titlul onorific de „Locțiitor al Tronului [[Cezareea Capadociei|Cezareei Capadociei]]”<ref name="DTR"/>, titlu purtat în prezent de către [[Daniel (Ciobotea) al României|P.F. Daniel]].

Versiunea de la data 2 octombrie 2015 08:43

Grigorie de la Colțea (n. 1710 - d. 18 septembrie 1787, București[1]) a fost de două ori mitropolit al Ungrovlahiei între anii 1760 și 1787. În unele scrieri mai este numit și Grigorie al II-lea de la Colțea, pentru a fi deosebit de un alt mitropolit cu același nume, Grigorie, care a păstorit între anii 1629-1636.

A fost egumen al Mănăstirii Colțea (de unde și supranumele său Grigorie „de la Colțea”), eclesiarh la catedrala mitropolitană, egumen al Mănăstirii Glavacioc (1758-1760), mitropolit „titular” al Mirelor Lichiei (1748 -1760), apoi mitropolit al Ungrovlahiei (de la 28 iulie 1760 și până la moarte).[1]

În 1774 a obținut de la generalul rus Piotr Saltîkov moaștele Cuviosului Dimitrie Basarabov, pe care le-a așezat în catedrala mitropolitană; sfântul respectiv fiind considerat în prezent Ocrotitor al Bucureștilor. În 1776 patriarhul ecumenic Sofronie al II-lea i-a acordat titlul onorific de „Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei[1], titlu purtat în prezent de către P.F. Daniel.

A sprijinit activitatea tipografică din acea vreme, la inițiativa și pe cheltuiala sa fiind tipărite circa 40 de cărți religioase în limba română, multe dintre ele cu predoslovii (prefețe) scrise de el.[1]

Note

Legături externe