Apocrife: Diferență între versiuni
(legături interne) |
m (a redenumit Cărţile deuterocanonice/apocrife în Apocrife) |
(Nicio diferență)
|
Versiunea de la data 12 ianuarie 2013 00:52
Cărţile deuterocanonice/apocrife sunt cărţile din Vechiul Testament care sunt acceptate de Biserica Ortodoxă dar nu sunt acceptate de protestanţi.
Cuvântul deuterocanonic provine din cuvintele greceşti deutero şi canona care înseamnă "al doilea canon." Cuvântul apocrif provine din cuvântul grecesc ἀπόκρυφα, care înseamnă "ascuns". Conform învăţăturilor bisericii acestea pot fi citite pentru edificarea personală dar nu au autoritate asupra doctrinei. Ele sunt incluse în Biblia ortodoxă pentru că erau incluse în Septuaginta care se folosea în vremea Mântuitorului.
Cărţile apocrife
- I Ezdra
- Bucata din II Ezdra numită "Rugăciunea lui Manase"
- Tobit
- Iudita
- Bucăţi din Estera
- Înţelepciunea lui Solomon
- Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
- Baruh
- Epistola lui Ieremia
- Bucăţi din Daniel:
- Psalm 151
- I Macabei
- II Macabei
- III Macabei
- IV Macabei
De asemenea, Psalmii sunt numerotaţi şi împărţiţi diferit.
Apocrifele în bisericile Romano-Catolică şi protestante
O Biblie ortodoxă care conţine apocrifele, Vechiul Testament are 49 de cărţi. Romano-Catolicii acceptă doar şapte cărţi deuterocanonoce, astfel încât Vechiul lor Testament conţine 46 de cărţi. Protestanţii nu acceptă deloc apocrifele astfel încât Vechiul lor Testament conţine doar 39 de cărţi. Toţi acceptă, însă, celelalte 27 de cărţi ale Noului Testament.