Împărăția lui Dumnezeu: Diferență între versiuni
(În curs) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{În curs}}'''Împărăția lui Dumnezeu''' sau '''Împărăția cerurilor''' este '''Împărăția lui Hristos''', care începe tainic cu odată cu [[Întruparea]] Domnului [[Iisus Hristos]] la [[Bunavestire]] și se înstăpânește definitiv odată cu [[Eshatologie|A doua venire a Domnului]] la sfârșitul timpului. | {{În curs}}'''Împărăția lui Dumnezeu''' sau '''Împărăția cerurilor''' este '''Împărăția lui Hristos''', care începe tainic cu odată cu [[Întruparea]] Domnului [[Iisus Hristos]] la [[Bunavestire]] și se înstăpânește definitiv odată cu [[Eshatologie|A doua venire a Domnului]] la sfârșitul timpului. | ||
| + | ==Vechiul Testament== | ||
| + | În conștiința poporului [[Israel]], Dumnezeu însuși era „împăratul cel mare” (Psalmi 47) care împărățea peste ei (I Regi 8, 7; ), iar regii sau împărații îngăduiți de [[Dumnezeu]] peste popor - începând cu [[Saul]] (I Regi 9-10) - prin [[ungere]] nu erau decât înlocuitori pământești ai lui Dumnezeu în așteptarea împărăției definitive a lui Dumnezeu peste Israel, peste toate neamurile și peste tot universul (Psalmi 46; 47; 96). | ||
| + | ==Noul Testament== | ||
| + | Așteptarea împărăției lui Dumnezeu era cu atât mai accentuată în timpul Mântuitorului, cu cât Israel nu mai avea un singur rege sau împărat, cum cunoscuse poporul în timpurile de glorie de altădată. Această așteptare avea un caracter politic pentru unii ([[zeloți]]i, de pildă, care așteptau un mesia-rege care să-i elibereze de jugul roman) sau spirituală, mistică pentru alții ([[esenieni]]i, de pildă). Și Iisus spune că împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, ci este înlăuntrul inimii, adică restaurarea relației dintre Dumnezeu și om<ref>Când [[Apostolul Pavel]] spune că Iisus a surpat „peretele din mijloc al despărţiturii” (Efeseni 2), [[Sfinții Părinți]] spun că se referă la despărțitura dintre Dumnezeu și om. Iisus, Dumnezeu adevărat și om deplin, a refăcut sau restaurat relația dintre om și Dumnezeu prin lucrarea Sa mântuitoare.</ref>. | ||
| + | |||
| + | [[Ioan Botezătorul]] propovăduiește „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 3, 2). Și Iisus la rândul lui și-a început propovăduirea tot cu aceste cuvinte, după [[evanghelist]]ul [[Apostolul Matei|Matei]] (Mt 4, 17), sau, după evanghelistul [[Apostolul Marcu|Marcu]]: „După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” ([[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 1, 14-15). | ||
==Surse== | ==Surse== | ||
Versiunea de la data 17 septembrie 2012 23:24
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Împărăția lui Dumnezeu sau Împărăția cerurilor este Împărăția lui Hristos, care începe tainic cu odată cu Întruparea Domnului Iisus Hristos la Bunavestire și se înstăpânește definitiv odată cu A doua venire a Domnului la sfârșitul timpului.
Vechiul Testament
În conștiința poporului Israel, Dumnezeu însuși era „împăratul cel mare” (Psalmi 47) care împărățea peste ei (I Regi 8, 7; ), iar regii sau împărații îngăduiți de Dumnezeu peste popor - începând cu Saul (I Regi 9-10) - prin ungere nu erau decât înlocuitori pământești ai lui Dumnezeu în așteptarea împărăției definitive a lui Dumnezeu peste Israel, peste toate neamurile și peste tot universul (Psalmi 46; 47; 96).
Noul Testament
Așteptarea împărăției lui Dumnezeu era cu atât mai accentuată în timpul Mântuitorului, cu cât Israel nu mai avea un singur rege sau împărat, cum cunoscuse poporul în timpurile de glorie de altădată. Această așteptare avea un caracter politic pentru unii (zeloții, de pildă, care așteptau un mesia-rege care să-i elibereze de jugul roman) sau spirituală, mistică pentru alții (esenienii, de pildă). Și Iisus spune că împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, ci este înlăuntrul inimii, adică restaurarea relației dintre Dumnezeu și om[1].
Ioan Botezătorul propovăduiește „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor” (Matei 3, 2). Și Iisus la rândul lui și-a început propovăduirea tot cu aceste cuvinte, după evanghelistul Matei (Mt 4, 17), sau, după evanghelistul Marcu: „După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1, 14-15).
Surse
- Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, art. „Règne, roi, royaume”, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 461-462
- Lucien Deiss, Synopse des évangiles, Ed. Desclée de Brouwer, Paris, 1963 (reeditată 2007)
Note
- ↑ Când Apostolul Pavel spune că Iisus a surpat „peretele din mijloc al despărţiturii” (Efeseni 2), Sfinții Părinți spun că se referă la despărțitura dintre Dumnezeu și om. Iisus, Dumnezeu adevărat și om deplin, a refăcut sau restaurat relația dintre om și Dumnezeu prin lucrarea Sa mântuitoare.
