Ierusalim: Diferență între versiuni
| Linia 5: | Linia 5: | ||
==Vechiul Testament== | ==Vechiul Testament== | ||
Începând cu secolul al X-lea î.Hr., când regele [[David]] a cucerit Ierusalimul (II Regi 5<ref>A se vedea: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=5</ref>), cetatea cananeană ''Urusha-lim'' („întemeierea zeului Salem/Salim”), acesta a devenit centru unității naționale a poporului evreu<ref>Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 311</ref>. | Începând cu secolul al X-lea î.Hr., când regele [[David]] a cucerit Ierusalimul (II Regi 5<ref>A se vedea: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=5</ref>), cetatea cananeană ''Urusha-lim'' („întemeierea zeului Salem/Salim”), acesta a devenit centru unității naționale a poporului evreu<ref>Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 311</ref>. | ||
| + | |||
| + | [[Tradiția]] biblică identifică Ierusalimul cu cetatea lui [[Melchisedec]], regele Salemului și „preot al Dumnezeului celui Preaînalt” ([[Cartea Facerii|Facere]] 14, 18), cel „care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat” (Evrei 7, 1). În Ierusalim, pe multele Moria, Avraam a adus jertfă lui Dumnezeu (Facere 22). Tot pe muntele Moria, regele „Solomon a început să înalţe templul Domnului în Ierusalim, pe muntele Moria, unde Se arătase Domnul lui David, tatăl său, şi pe locul pe care-l pregătise David, în aria lui Ornan Iebuseul” (II Cronici 3, 1). Odată cu construirea [[Templul din Ierusalim|Templului]], Ierusalimul devine orașul sfânt al poporului ales, centrul spiritual și administrativ. | ||
==Ierusalimul în timpul Mântuitorului== | ==Ierusalimul în timpul Mântuitorului== | ||
| + | În timpul lui Iisus, Ierusalimul era mai înfloritor ca niciodată: regele Irod cel Mare a reconstruit Templul, a mărit și întărit zidurile orașului, a construit două palate-fortărețe (Antonia și Palatul lui Irod), un teatru, un amfiteatru, un hipodrom. Orașul era înconjurat de grădini la nord și la vest. Toată viața religioasă - cultul Templului, sărbătorile, pelerinajul, [[sanhedrin]]ul etc. -, și administrativă a poporului evreu era concentrată aici, așa încât autoritățile romane își stabilesc reședința la [[Cezareea]] (din respect pentru sensibilitatea religioasă a evreilor), și nu vin în cetatea sfântă decât cu ocazia marilor sărbători sau adunări ale poporului. | ||
==Iisus și Ierusalimul== | ==Iisus și Ierusalimul== | ||
| Linia 19: | Linia 22: | ||
==Note== | ==Note== | ||
<references /> | <references /> | ||
| + | |||
| + | ==A se vedea și== | ||
| + | *[[Templul din Ierusalim]] | ||
| + | *[[Țara Sfântă]] | ||
| + | *[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului]] | ||
[[Categorie:Locuri]] | [[Categorie:Locuri]] | ||
[[Categorie:Țara Sfântă]] | [[Categorie:Țara Sfântă]] | ||
Versiunea de la data 6 septembrie 2012 12:20
- Acest articol se referă la orașul sfânt Ierusalim. Ierusalimul ar mai putea trimite și la Patriarhia de Ierusalim, una dintre cele cinci patriarhii istorice ale Bisericii.
Ierusalimul (gr. Ierosolyma, Ierousalem) este orașul sfânt al poporului evreu. Ierusalimul este și unul din locurile sfinte ale creștinilor, pentru că aici a predicat, a fost crucificat și a înviat Domnul Iisus Hristos.
Cuprins
Vechiul Testament
Începând cu secolul al X-lea î.Hr., când regele David a cucerit Ierusalimul (II Regi 5[1]), cetatea cananeană Urusha-lim („întemeierea zeului Salem/Salim”), acesta a devenit centru unității naționale a poporului evreu[2].
Tradiția biblică identifică Ierusalimul cu cetatea lui Melchisedec, regele Salemului și „preot al Dumnezeului celui Preaînalt” (Facere 14, 18), cel „care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat” (Evrei 7, 1). În Ierusalim, pe multele Moria, Avraam a adus jertfă lui Dumnezeu (Facere 22). Tot pe muntele Moria, regele „Solomon a început să înalţe templul Domnului în Ierusalim, pe muntele Moria, unde Se arătase Domnul lui David, tatăl său, şi pe locul pe care-l pregătise David, în aria lui Ornan Iebuseul” (II Cronici 3, 1). Odată cu construirea Templului, Ierusalimul devine orașul sfânt al poporului ales, centrul spiritual și administrativ.
Ierusalimul în timpul Mântuitorului
În timpul lui Iisus, Ierusalimul era mai înfloritor ca niciodată: regele Irod cel Mare a reconstruit Templul, a mărit și întărit zidurile orașului, a construit două palate-fortărețe (Antonia și Palatul lui Irod), un teatru, un amfiteatru, un hipodrom. Orașul era înconjurat de grădini la nord și la vest. Toată viața religioasă - cultul Templului, sărbătorile, pelerinajul, sanhedrinul etc. -, și administrativă a poporului evreu era concentrată aici, așa încât autoritățile romane își stabilesc reședința la Cezareea (din respect pentru sensibilitatea religioasă a evreilor), și nu vin în cetatea sfântă decât cu ocazia marilor sărbători sau adunări ale poporului.
Iisus și Ierusalimul
Noul Ierusalim
În Noul Testament, „Noul Ierusalim” sau „Ierusalimul cel de sus” sau „Ierusalimul ceresc” sunt metafore care desemnează patria cerească sau definitivă a celor răscumpărați (Evrei 12, 22[3]; Apocalipsă 21, 1 - 22, 5).
Locurile sfinte de la Ierusalim
Bibliografie
Note
- ↑ A se vedea: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=5
- ↑ Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 311
- ↑ http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=12
