Luând asupra lui [[Cruce]]a Domnului Nostru încă din tinereţe, preafericitul nostru Părinte Sisoe s-a retras mai întâi în pustia [[Schetis]] (adică "a Schitului"). Înainta atât de repede pe calea virtuţii şi în lupta ascetică încât a fost în curând considerat de toţi drept modelul de [[călugăr]]. La putin puţin timp dupa după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis si și [[Nitria]] incepeau sa începeau să fie populate cu prea multa multă lume, el se hotarâ sa mearga in hotărî să meargă în partea interioara interioară a muntelui, unde traise trăise marele [[patriarh ]] al pustiului, si şi care era pe atunci parasita părăsită din cauza invaziilor barbare (prin 357). Ramase Rămase acolo 72 de ani, urmând in în toate pe Sfântul Antonie. Un frate il intreba intrîl întreba într-o zi daca dacă a ajuns la masura măsura lui avva Antonie. El ii raspunse îi răspunse : "Daca as Dacă aș avea unul din gândurile avvei Antonie, as aș deveni cu totul ca de foc ; cunosc insa însă un om care, cu trudatrudă, poate sa duca să ducă gândirea avvei Antonie". Primea hrana din când in în când printr-un calugar călugăr venit de la Pispir, dar se intâmpla întâmpla o data dată ca acesta sa intârzie să întârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe intâlni întâlni un vânatorvânător, venit din Faran (Sinai), care nu vazuse văzuse pe nimeni de 11 luni. Batrânul Bătrânul se intoarse întoarse atunci in în chilia sa si şi lovindu-se peste piept isi îşi spuse : "IataIată, credeai ca că ai facut făcut lucru mare, dar tu nu esti eşti nici macar măcar la nivelul măsurile acestui mirean !".

1. Unui frate făcându-i-se strâmbătate de către alt frate, a venit la avva Sisoe şi i-a zis: mi s-a făcut strâmbătate de cutare frate şi eu voi să-mi fac izbândă. Iar bătrânul îl ruga zicând: nu, fiule, ci lasă mai bine la [[Dumnezeu ]] izbânda. Iar el zicea: nu voi înceta până nu voi face izbândă. Şi a zis bătrânul: să ne rugăm, frate! Şi sculându- se, a zis bătrânul: Dumnezeule, nu mai avem trebuinţă de Tine, ca să porţi grijă pentru noi, căci noi ne facem izbânda noastră. Deci, aceasta auzind fratele, a căzut la picioarele bătrânului, zicând: nu mă mai judec cu fratele, iartă-mă, avvo!

3. Zicea ucenicul [[ucenic]]ul lui avva Sisoe, către dânsul: părinte, ai îmbătrânit, să mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui bătrânul: unde nu este femeie, acolo să mergem. I-a zis lui ucenicul: unde este loc, care să nu aibă femeie, decât numai în pustie? Deci i-a zis lui bătrânul: la pustie du-mă!

[[Categorie:CălugăriMonahi]]