Sinodul apostolic de la Ierusalim: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere)
(traducere)
Linia 5: Linia 5:
 
Sinodul s-a întrunit pentru ca [[Apostoli]]i să poată decide dacă noii convertiţi la creştinism (''neamurile'', alţii decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui [[Moise]]. Acest sinod a fost o reuniune excepţională a conducătorilor din întreaga Biserică, pentru care nu a mai existat nimic comparativ, până la [[Primul Sinod Ecumenic]] de la [[Niceea]], din 325.
 
Sinodul s-a întrunit pentru ca [[Apostoli]]i să poată decide dacă noii convertiţi la creştinism (''neamurile'', alţii decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui [[Moise]]. Acest sinod a fost o reuniune excepţională a conducătorilor din întreaga Biserică, pentru care nu a mai existat nimic comparativ, până la [[Primul Sinod Ecumenic]] de la [[Niceea]], din 325.
  
La sinod, toţi participanţii i-au ascultat pe Sfinţii Apostoli [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] şi [[Apostolul Pavel|Pavel]] care au relatat miraculoasele semne şi minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile (popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului [[Apostolul Petru|Petru]] (Fapte 15:7-11), [[Apostolul Iacov cel Drept]], mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai târziu sub numele de ''Decretul Apostolic'':
+
La sinod, toţi participanţii i-au ascultat pe Sfinţii Apostoli [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] şi [[Apostolul Pavel|Pavel]] care au relatat miraculoasele semne şi minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile (popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului [[Apostolul Petru|Petru]] ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] 15:7-11), [[Apostolul Iacov cel Drept]], mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai târziu sub numele de ''Decretul Apostolic'':
 +
 
 +
:''De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu.''
 +
:''Ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.''
 +
:''Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.'' ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] 15:19-21)
  
  
: ''Wherefore my sentence is, that we trouble not them, which from among the Gentiles are turned to God: But that we write unto them, that they abstain from pollutions of idols, and fornication, and things strangled, and blood. For Moses of old time hath in every city them that preach him, being read in the synagogues every Sabbath day.''  (Acts 15:19–21)
 
  
 
In a letter sent to the [[Church of Antioch]], it can be seen how the council was confident the they spoke for the [[Holy Spirit]]:
 
In a letter sent to the [[Church of Antioch]], it can be seen how the council was confident the they spoke for the [[Holy Spirit]]:

Versiunea de la data 18 februarie 2010 14:46

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Sinodul apostolic de la Ierusalim a fost primul sinod din istoria Bisericii; amănunte despre el se găsesc în Faptele Apostolilor. A avut loc la Ierusalim, în jurul anului 50.

Sinodul s-a întrunit pentru ca Apostolii să poată decide dacă noii convertiţi la creştinism (neamurile, alţii decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui Moise. Acest sinod a fost o reuniune excepţională a conducătorilor din întreaga Biserică, pentru care nu a mai existat nimic comparativ, până la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din 325.

La sinod, toţi participanţii i-au ascultat pe Sfinţii Apostoli Barnaba şi Pavel care au relatat miraculoasele semne şi minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile (popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului Petru (Fapte 15:7-11), Apostolul Iacov cel Drept, mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai târziu sub numele de Decretul Apostolic:

De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu.
Ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.
Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat. (Fapte 15:19-21)


In a letter sent to the Church of Antioch, it can be seen how the council was confident the they spoke for the Holy Spirit:

For it seemed good to the Holy Spirit and to us to lay no greater burden on you than these few requirements: You must abstain from eating food offered to idols, from consuming blood or the meat of strangled animals, and from sexual immorality. If you do this, you will do well. Farewell. (Acts 15:28–29)