Împăratul Leon al IIIII-lea Isaurul (717–741 d.Hr) a interzis folosirea icoanelor lui[[Iisus Hristos|Hristos]], ale[[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și ale [[Sfânt|sfințilorsfinți]] lor și a poruncit distrugerea acestor imagini în (precum şi a sfintelor moaşte) prin edictul imperial din anul 730 d.Hr. Controversa iconoclastă a fost alimentată de refuzul creștinilor din afar Imperiului Bizantin, inclusiv a celor care locuiau pe teritoriul Califatului islamic de a accepta argumentele teologice ale împăratului. Sf. [[Ioan Damaschin]] fiind unul dintre cei mai cunoscuți. În mod paradoxal, tocmai creștinii de pe teritoriile aflate sub dominație musulmană în acea vreme au avut mai multă libertate de a scrie în apărarea icoanelor decât cei aflați pe teritoriul Imperiului Bizantin. Leon Isaurul a putut să își pună în aplicare politica iconoclastă datorită popularității sale și a succeselor sale militare (se considera că eliberase Constantinopolul de sub asediul arab din anii 717-718), care îi permiseseră menținerea Imperiului prin războaiele anuale.

Fiul lui Leon al III-lea, Constantin al V-lea (741–775 d.Hr.) Controversa iconoclastă a fost contestat alimentată de un general refuzul creștinilor din afara Imperiului Bizantin, inclusiv a celor care s-locuiau pe teritoriul Califatului islamic de a folosit pentru aceasta accepta argumentele teologice ale împăratului. Sf. [[Ioan Damaschin]] fiind unul dintre cei mai cunoscuți. În mod paradoxal, tocmai creștinii de pe teritoriile aflate sub dominație musulmană în acea vreme au avut mai multă libertate de propaganda iconofilă a scrie în apărarea icoanelor decât cei aflați pe teritoriul Imperiului Bizantin. Leon Isaurul a putut să își pună în aplicare politica iconoclastă datorită popularității sale și a succeselor sale militare (favorabilă icoanelorse considera că eliberase Constantinopolul de sub asediul arab din anii 717-718), dar victoria militară repurtată de împărat împotriva acestuia i-a consolidat pozițiacare îi permiseseră menținerea Imperiului prin războaiele anuale.

Fiul lui Leon al III-lea, Constantin al V-lea Copronimul (741–775 d.Hr.) a fost contestat de un general care s-a folosit pentru aceasta de propaganda iconofilă (favorabilă icoanelor), dar victoria militară repurtată de împărat împotriva acestuia i-a consolidat poziția. Prima perioadă iconoclastă a luat sfârșit când Leon al IV-lea (Constantin al V-lea) a murit, iar văduva acestuia , împărăteasa Irina , a preluat puterea. Iconofilă, ea a inițiat [[Sinodul VII Ecumenic|al doilea Sinod de la Niceea]] în anul 787, unde este restabilită venerarea sau cinstirea (proskynesis) icoanelor, adorarea (latreia) acestora fiind însă interzisă în mod explicit. Unul din argumentele fundamentale ale cinstirii icoanelor se găsește în învățătura asupra [[Întrupare|Întrupării]]: întrucât Dumnezeu-Fiul (Iisus Hristos) S-a făcut trup, având o formă fizică, este de acum înainte posibilă folosirea materiei pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu-Fiul și pe Sfinți. Venerarea icoanelor s-a menținut de-a lungul domniei împărătesei Irina și a succesorului ei, Nichifor I (802-811 d.Hr.) și în timpul celor două (scurte) domnii care au urmat după acesta.