Imaculata Concepție: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Era deja citatul pe care l-am adăugat așa că doar am reorganizat puțin)
m (→‎Note: Ortografie)
 
Linia 61: Linia 61:
  
 
== Note ==
 
== Note ==
−
<references / >
+
<references />
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==

Versiunea curentă din 13 august 2024 11:29

Imaculata Concepție (lat. Immaculata conceptio = „Imaculata concepție“ sau „neprihănita zămislire“) este o dogmă a Bisericii Romano-Catolice care susține că Maria, mama Lui Iisus, a fost păstrată de Dumnezeu de la păcatul originar până la momentul concepției ei. Dogma susține că ea nu a decăzut din slavă/ nu a fost afectată de căderea umanității, ci a fost binecuvântată de Dumnezeu cu slavă, și mai mult decât atât că a dus o viață fără de păcat. Este o dogmă care este confundată deseori cu dogma nașterii din pururea fecioară a lui Iisus Hristos, deși cele două doctrine tratează subiecte diferite.

Conform Părintelui Dr. Teolog Dumitru Stăniloae dogma Imaculatei Concepții este o piatră de poticnire[1]

Și asta este o poticnire. Înseamnă că nu din momentul în care vine Fiul lui Dumnezeu şi Fecioara începe înoirea umanităţii. Se pune Fecioara deasupra lui Hristos şi face începutul mântuirii de la ea, nu de la Fiul lui Dumnezeu, care vine la ea. De aceea nu putem să admitem că Ea este prima care se curăţă de păcatul strămoşesc pentru că este prima în care vine Fiul lui Dumnezeu şi vine într-un mod mai deplin decât vine în ceilalţi oameni, prin botez. Venirea Lui este momentul hotărâtor, nu ea este momentul hotărâtor.

Biserica Creștin-Ortodoxă și dogma concepției imaculate

Biserica Creștin-Ortodoxă respinge dogma Imaculatei Concepții ca non-necesară și greșită. Pentru că Ortodoxia nu vede păcatul originar ca o moștenire a vinei sau o pată, nu există niciun motiv pentru înlăturarea miraculoasă a niciuneia. Cu toate acestea, Tradiția Bisericii susține că Născătoarea de Dumnezeu a trăit nepăcătuind, o credință împărtășită și de unii reformați precum Martin Luther

Din perspectiva teologilor moderni, creștin-ortodocși

  • ”Ca alte ființe umane, precum Sfântul Ioan Botezătorul, a căror zămislire și naștere sunt praznice ale bisericii, Fecioara Maria s-a născut sub legea păcatului strămoșesc, împărțind cu ceilalți oameni responsabilitatea comună pentru cădere" Vladimir Lossky, "Panagia," în E. L. Mascall, ed., The Mother of God: A Symposium by Members of the Fellowship of St. Alban and St. Sergius. Westminster: Dacre Press, 1959. Pagina 31.
  • ”Biserica Ortodoxă nu acceptă dogma catolică din 1854 - dogma imaculatei concepții, în sensul că Maria a fost exonerată la naștere de păcatul strămoșesc. Acest lucru ar diferenția-o de ceilalți oameni și astfel nu ar fi putut să transmită Fiului său umanitatea ei. Dar Ortodoxia nu acceptă în Preacurata Fecioară niciun păcat individual al acesteia, care ar face-o nemerituoasă de demnitatea de Născătoare de Dumnezeu" Sergius Bulgakov, The Orthodox Church. Crestwood: St Vladimir's Seminary Press, 1997.
  • ”Nu văd niciun conflict iremediabil între dogma imaculatei concepții și întreaga umanitate și libertate a Mariei, de aceeași rasă ca Eva" - atribuit lui Vladimir Lossky dar neverificat.

Citate relevante din Sfinții Părinți

  • ”…fiind în același timp Dumnezeu și om, trupul Său și duhul Său erau și sunt sfinte și mai presus de sfințenie. Dumnezeu este sfânt precum a fost, este și va fi, iar Fecioara este Preacurată, fără de pată sau întinare, și tot așa era și coasta care a fost luată din Adam. Însă restul omenirii, deși sunt frații Lui și neamuri după trup, au rămas precum erau, pământ și nu au devenit imediat sfinți și fii ai Lui Dumnezeu."
- Sfântul. Simeon Noul Teolog, Discursul XIII în ‘’Despre viața mistică’’, vol. 2, trans. Alexander Golitzin (SVS Press, 1996)

Unul dintre cele mai evidențiatoare argumente Ortodoxe împotriva imaculatei concepții a fost scris de Sfântul Efrem Sirul: “Precum fulgerul luminează ceea ce este ascuns, așa și Iisus_Hristos curăță ceea ce este ascuns în firea lucrurilor. A curățat-o întâi pe Fecioara Maria și apoi S-a născut, pentru a vădi că acolo unde este Hristos, curăția este prezentă în toată puterea. A curățat-o pe Fecioara Maria, pregătită fiind de Duhul Sfânt… spre a-L naște, lăsând-o fecioară. Nu zic că Maria a devenit nemuritoare, dar fiind luminată de slavă, nu a fost tulburată de dorințe păcătoase” (Homily Against Her­e­tics, 41).

Istorie și context

Concepția imaculată a fost solemn definită ca dogmă de Papa Pius al IX-lea în “Ineffabilis Deus”, publicată pe 8 decembrie 1854 (sărbătoarea latinilor pentru imaculata concepție). Din 1483, după ce a instaurat sărbătoarea, Papa Sixtus al IV-lea a permis romano-catolicilor să creadă nestingheriți dacă Maria avea sau nu păcatul strămoșesc; aceasta libertate de alegere a fost întărită și de Consiliul de la Trent (1546)

Biserica Romano-Catolică consideră că dogma este susținută de Sfânta Scriptură și de scrierile a mulți Sfinți Părinți, în mod direct sau indirect. Teologia romano-catolică susține că din moment ce Iisus S-a întrupat din Fecioara Maria, ea trebuia să fie complet liberă de păcat pentru a-L purta pe Fiul Lui Dumnezeu și că Maria este “răscumpărată prin ‘mila Lui Iisus Hristos’ dar într-o manieră desăvârșită comparativ cu alte ființe umane“ (Ott, Fund., Bk 3, Pt. 3, Ch. 2, §3.1.e).

Doctrina nu este împărtășită nici de Ortodoxia Răsăriteană, nici de Protestantism. Protestantismul respinge doctrina pentru că nu este explicit scrisă în Sfânta Scriptură. Protestanții și ortodocșii răsăriteni spun deseori că imaculata concepție a Fecioarei Maria contrazice dogma Mântuirii omenirii, căci dacă Fecioara Maria a fost curățată (de păcatul strămoșesc n.r.) înainte de încarnarea Lui Hristos, atunci menirea Sa ar fi fost derizorie. Creștin-ortodocșii spun că Fericitul Augustin (adormit în 430), ale cărui lucrări nu au fost bine cunoscute în creștinismul răsăritean până probabil în secolele XVII-XVIII, a influențat teologia păcatului care a prins rădăcini în Vest. Mulți ortodocși consideră non-necesară doctrina ca Maria să aibă nevoie de purificare înainte de Întruparea Lui Hristos. Teologii ortodocși răsăriteni cred că referințele prezente la Sfinții Părinți greci și sirieni în ceea ce privește curăția și neprihănirea nu se referă întratât la o stare “a priori” cât la conduita ei după naștere.

Romano-Catolicii ripostează prin Sfânta Scriptură (exemplu: Romani 5), Înțelepciunea lui Solomon 2:24, Epistola Întâi către Corinteni 15:21, tresărirea Sfântului Ioan_Botezătorul în pântecele maicii sale) și scrierile Sfinților Părinți anteriori Fericitului Augustin

Istoria doctrinei

În afară de acceptabilitatea doctrinei imaculatei concepții, necesitatea sau non-necesitatea ei, rezidă istoria ei în interiorul Bisericii Romano-Catolice. Concepția Fecioarei Maria era sărbătorită în Anglia încă din secolul IX. Eadmer a contribuit la răspândirea ei. Normanzii au suprimat sărbătoarea dar ea s-a păstrat în tradiția populară. A fost respinsă de Bernard_Clairvaux, Alexandru de Hales și de Bonaventure (care, predând la Paris, o numea “doctrina externă”, indicând asocierea ei cu Anglia). Thomas Aquinas și-a pus întrebări despre subiect dar a spus că acceptă poziția Bisericii (dificultatea sa consta în a înțelege cum Maria putea să fie răscumpărată dacă nu a păcătuit).

Franciscanii de la Oxford, William de Ware și în special John Duns Scotus au apărat doctrina în ciuda opoziției din partea opiniei scolastice a vremurilor. Scotus a propus o soluție privind problemele teologice implicate în reconcilierea doctrinei cu cea a răscumpărării întregii creații de Hristos, susținând că imaculata concepție nu o excludea de la răscumpărarea de către Hristos, ci mai degrabă era rezultatul unei răscumpărări desăvârșite acordate ei pentru rolul special avut în istoria mântuirii. Argumentul lui Scotus pentru teza concepției imaculate a fost sumarizat de unul dintre elevii săi “potuit, decuit ergo fecit” (Dumnezeu poate face, este potrivit a o face, deci a făcut-o).

Urmărind apărarea tezei sale, studenții din Paris au jurat să apere teza și astfel s-a născut tradiția de cu jurământ de sânge pentru apărarea doctrinei. Argumentele care au fost implicate între mișcarea scotistă pro-imaculație și mișcarea tomistă anti-imaculație, au încercat să coreleze această doctrină cu aceea a primatului lui Hristos (care susține că Hristos s-ar fi întrupat chiar și de Adam nu ar fi păcătuit), din moment ce ambele grupări au respins ideea că planurile Lui Dumnezeu erau determinate de păcatele omenirii.

Opinia populară era puternic susținătoare a acestui privilegiu pentru Maica Domnului, dar atât de mare era sensibilitatea acestui subiect și autoritatea lui Aquinas încât de abia in anul 1854, cu sprijinul majorității covârșitoare a episcopilor catolici, Pius al IX-lea a pronunțat doctrina infailibilă.

Declarația contemporană asumată de Biserica Catolică poate fi regăsită aici, parte a catehismului catolic. Textul concret al declarației privind doctrina este: „Declarăm...că Preabinecuvântata Fecioara Maria în primul moment al concepției sale era, prin grația unică și privilegiul acordat de Dumnezeu, pentru meritele lui Iisus Hristos, Mântuitorul omenirii, prezervată intact de orice murdărie a păcatului originar.”

Declarații romano-catolice

Articole de polemică romano-catolică

Note

  1. ↑ Dumitru Stăniloae, De la răsărit la apus - Părintele Dumitru Stăniloae, URL: https://www.nistea.com/spiritualitatea/de-la-rasarit-la-apus-parintele-dumitru-staniloae/314

A se vedea și

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Imaculata_Concepție&oldid=58229”