Avacum: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Legături externe)
m (diacritice și leg. int.)
Linia 1: Linia 1:
−
[[Image:habbakuk.jpg|right|thumb|150px|Sfântul prooroc Avacum]]
+
[[Fișier:habbakuk.jpg|right|thumb|150px|Sfântul prooroc Avacum]]
−
Sfântul '''Prooroc Avacum''', al optulea din cei [[Prooroc|Doisprezece Profeţi Mici]], era din neamul lui Simeon, și a profețit în jurul anului 650 î.Hr.  
+
Sfântul '''Prooroc Avacum''', al optulea din cei [[Prooroc|Doisprezece Profeți Mici]], era din neamul lui Simeon, și a profețit în jurul anului 650 î.Hr.  
  
−
Acesta a profeţit distrugerea Templului din Ierusalim, robia babiloniană şi mai apoi întoarcerea celor robiţi din nou la pământurile natale. Pe timpul războiului cu babilonienii, [[profet]]ul Avacum s-a retras în Arabia, unde a avut loc următoarea minune. În timp ce ducea de mâncare secerătorilor, acesta a fost răpit numaidecât de un [[înger]] al Domnului care l-a dus în Babilon la [[prooroc]]ul [[Daniel]] ce se afla în închisoare, flămând şi slăbit de puteri. Astfel, mâncarea ce era destinată iniţial secerătorilor a potolit foamea profetului Daniel.
+
Acesta a profețit distrugerea Templului din [[Ierusalim]], robia babiloniană și mai apoi întoarcerea celor robiți din nou la pământurile natale. Pe timpul războiului cu babilonienii, [|Prooroc[profet]]ul Avacum s-a retras în Arabia, unde a avut loc următoarea minune. În timp ce ducea de mâncare secerătorilor, acesta a fost răpit numaidecât de un [[înger]] al Domnului care l-a dus în Babilon la [[proorocul Daniel]], care se afla în închisoare, flămând și slăbit de puteri. Astfel, mâncarea ce era destinată inițial secerătorilor a potolit foamea profetului Daniel.
  
−
La sfârşitul războiului cu babilonienii, proorocul Avacum s-a întors în ţinutul său natal unde a şi murit la adânci bătrâneţi.  
+
La sfârșitul războiului cu babilonienii, proorocul Avacum s-a întors în ținutul său natal unde a și murit la adânci bătrâneți.  
  
−
Atât moaştele sale cât şi cele ale proorocului Miheia (prăznuit la [[14 august]]) au fost găsite pe vremea împăratului [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie cel Mare]] (prăznuit la [[17 ianuarie]]).
+
Atât moaștele sale cât și cele ale proorocului [[Miheia]] (prăznuit la [[14 august]]) au fost găsite pe vremea împăratului [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie cel Mare]] (prăznuit la [[17 ianuarie]]).
  
−
A patra [[odă]] din [[Canonul cel Mare]] ("Auzit-am, Doamne, auzul [glasul] Tău şi m-am temut") îşi are originea în cartea proorocului Avacum [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=5&cap=3 3, 2-19].  
+
A patra [[Ode biblice|odă]] din [[Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul|Canonul cel Mare]] („Auzit-am, Doamne, auzul [glasul] Tău și m-am temut”) își are originea în cartea proorocului Avacum [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=5&cap=3 3, 2-19].  
  
 
Prăznuirea lui se face pe [[2 decembrie]].
 
Prăznuirea lui se face pe [[2 decembrie]].
Linia 15: Linia 15:
  
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 2-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 2-lea:
−
:Prăznuind pomenirea proorocului Tău Avacum, Doamne, printr-însul Te rugăm, Doamne, mântuieşte sufletele noastre!
+
:Prăznuind pomenirea proorocului Tău Avacum, Doamne, printr-însul Te rugăm, Doamne, mântuiește sufletele noastre!
  
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
−
:Cel ce ai strigat lumii de la amiază venirea lui Dumnezeu din Fecioară, Avacume de Dumnezeu grăitorule, şi auzirea străjii celei dumnezeieşti cu starea de faţă, de la îngerul purtător de lumină, învierea lui Hristos lumii ai vestit. Pentru aceasta cu veselie strigăm ţie: Bucură-te, frumuseţea cea luminată a proorocilor!
+
:Cel ce ai strigat lumii de la amiază venirea lui Dumnezeu din Fecioară, Avacume de Dumnezeu grăitorule, și auzirea străjii celei dumnezeiești cu starea de față, de la îngerul purtător de lumină, învierea lui Hristos lumii ai vestit. Pentru aceasta cu veselie strigăm ție: Bucură-te, frumusețea cea luminată a proorocilor!
  
 
==Iconografie==
 
==Iconografie==
  
−
:Potrivit lui [[Dionisie din Furna]] (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 84, 92, 145, 192) , Sf. Prooroc Avacum se zugrăveşte ca un tânăr fără barbă, purtând în mână un înscris care spune: "''Doamne, auzit-am de faima Ta şi m-am temut de punerile Tale la cale...''" (Avacum 3,2); sau, pentru proorocirea [[Naşterea Domnului|Naşterii Domnului]], spune: "''Dumnezeu vine din Teman [miazăzi] şi Cel Preaînalt din muntele Paran! [cel cu umbra deasă]''" (Avacum 3,3).
+
:Potrivit lui [[Dionisie din Furna]] (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 84, 92, 145, 192), Sf. Prooroc Avacum se zugrăvește ca un tânăr fără barbă, purtând în mână un înscris care spune: „''Doamne, auzit-am de faima Ta și m-am temut de punerile Tale la cale...''” (Avacum 3,2); sau, pentru proorocirea [[Nașterea Domnului|Nașterii Domnului]], spune: „''Dumnezeu vine din Teman [miazăzi] și Cel Preaînalt din muntele Paran! [cel cu umbra deasă]''” (Avacum 3,3).
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea de la data 2 decembrie 2016 16:01

Sfântul prooroc Avacum

Sfântul Prooroc Avacum, al optulea din cei Doisprezece Profeți Mici, era din neamul lui Simeon, și a profețit în jurul anului 650 î.Hr.

Acesta a profețit distrugerea Templului din Ierusalim, robia babiloniană și mai apoi întoarcerea celor robiți din nou la pământurile natale. Pe timpul războiului cu babilonienii, [|Prooroc[profet]]ul Avacum s-a retras în Arabia, unde a avut loc următoarea minune. În timp ce ducea de mâncare secerătorilor, acesta a fost răpit numaidecât de un înger al Domnului care l-a dus în Babilon la proorocul Daniel, care se afla în închisoare, flămând și slăbit de puteri. Astfel, mâncarea ce era destinată inițial secerătorilor a potolit foamea profetului Daniel.

La sfârșitul războiului cu babilonienii, proorocul Avacum s-a întors în ținutul său natal unde a și murit la adânci bătrâneți.

Atât moaștele sale cât și cele ale proorocului Miheia (prăznuit la 14 august) au fost găsite pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (prăznuit la 17 ianuarie).

A patra odă din Canonul cel Mare („Auzit-am, Doamne, auzul [glasul] Tău și m-am temut”) își are originea în cartea proorocului Avacum 3, 2-19.

Prăznuirea lui se face pe 2 decembrie.

Imnografie

Tropar, glasul al 2-lea:

Prăznuind pomenirea proorocului Tău Avacum, Doamne, printr-însul Te rugăm, Doamne, mântuiește sufletele noastre!

Condac, glasul al 8-lea:

Cel ce ai strigat lumii de la amiază venirea lui Dumnezeu din Fecioară, Avacume de Dumnezeu grăitorule, și auzirea străjii celei dumnezeiești cu starea de față, de la îngerul purtător de lumină, învierea lui Hristos lumii ai vestit. Pentru aceasta cu veselie strigăm ție: Bucură-te, frumusețea cea luminată a proorocilor!

Iconografie

Potrivit lui Dionisie din Furna (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 84, 92, 145, 192), Sf. Prooroc Avacum se zugrăvește ca un tânăr fără barbă, purtând în mână un înscris care spune: „Doamne, auzit-am de faima Ta și m-am temut de punerile Tale la cale...” (Avacum 3,2); sau, pentru proorocirea Nașterii Domnului, spune: „Dumnezeu vine din Teman [miazăzi] și Cel Preaînalt din muntele Paran! [cel cu umbra deasă]” (Avacum 3,3).

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Avacum&oldid=43654”