Timotei I al Constantinopolului

Timotei I al Constantinopolului a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 511-518, în timpul domniei împăratului roman de Răsărit Anastasie I (491-518), care era miafizit convins, și care a încercat să determine Biserica creştină să respingă învăţătura hristologică a Sinodului de la Calcedon (451).

Viaţa

Nu se ştie mare lucru despre tinereţea lui Timotei. Acesta a fost preot la Constantinopol, fiind responsabil cu vasele şi podoabele liturgice într-una din bisericile catedrale ale oraşului. Unii îl considerau un om lipsit de caracter, care ar fi îmbrăţişat monofizismul din oportunism şi din ambiţie mai degrabă decât din convingeri personale. A fost desemnat să îi urmeze patriarhului Macedonie al II-lea în 511, a doua zi după depunerea din treaptă a patriarhului Macedonie de către împăratul Anastasie, care l-a trimis pe acesta în exil pentru că refuzase să renunţe la convingerile sale şi să afurisească Sinodul de la Calcedon. Timotei luase poziţie în această dispută, acceptând Henoticonul împăratului Zenon şi aprobând depunerea patriarhului Macedonie. Timotei însuşi nu a respins hotărârile Sinodului de la Calcedon, însă pe de altă parte a adăugat în diptice numele patriarhului Ioan Nikiota al Alexandriei, care era adeptul unui monofizism extrem.

În calitate de patriarh, Timotei le-a trimis scrisori tuturor episcopilor, cerându-le să subscrie la scrisorile sale şi să aprobe depunerea predecesorului său, patriarhul Macedonie. Unii episcopi l-au urmat în întregime, alţii i-au acceptat doar scrisorile, dar nu şi depunerea patriarhului Macedonie, în timp ce alţii au refuzat să le recunoască şi pe unele, şi pe altele.

Patriarhul Ioan Nkiota s-a ţinut iniţial la distanţă de Timotei, pentru că acesta nu respinsese hotărârile de la Calcedon, şi pentru acelaşi motiv patriarhi ortodocşi ca [[Flavian Among the patriarchs, John Niciota initially stood aloof from Timothy because Timothy did not reject the Council of Chalcedon, whereas, for the same reason, Flavian al II-lea al Antiohiei şi Ilie al Ierusalimului au acceptat într-o primă fază intercomuniunea cu el.

Tot în 511, împăratul Anastasie l-a aşezat pe scaunul Antiohiei pe Sever al Antiohiei, un necalcedonian. Acesta a convocat un sinod care a condamnat Sinodul de la Calcedon şi i-a comunicat lui Timotei hotărârile acestui sinod; Timotei le-a trimis mai departe patriarhului Ilie al Ierusalimului, care a refuzat să le recunoască, ceea ce l-a făcut pe Timotei să îl depună din treaptă. El l-a îndemnat pe împărat să îi persecute pe clericii, monahii şi credincioşii care îl sprijineau pe Macedonie: mulţi dintre aceştia au fost exilaţi în Oaza Hibis (azi Oaza Al-Kargah) din Tebaida, în Egipt. Trimişii lui Timotei de la Alexandria au anatematizat Sinodul de la Calcedon de la amvon. La un an de la urcarea sa pe tronul patriarhal, Timotei a stabilit că Imnul Trisaghion avea să fie recitat de atunci încolo intercalând înainte de „miluieşte-ne pe noi” adaosul de nuanţă monofizită „Care S-a răstignit pentru noi”. Această hotărâre a dat naştere la mari tulburrări în biserică şi la o răscoală care aproape a dus la răsturnarea de pe tron a împăratului Anastasius. Patriarhul s-a văzut nevoit să renunţe la acest adaos

Patriarhul Timotei a murit în anul 518. I-a urmat patriarhul Ioan al II-lea.

Inovaţii liturgice

Două inovaţii liturgice i-au fost atribuite patriarhului Timotei: rugăciunile din Sfânta şi Marea Vineri la biserica Fecioarei şi recitarea Crezului niceo-constantinopolitan la fiecare slujbă. Introducerea recitării Crezului în slujbele bisericeşti i-a mai fost atribuită şi lui Petru Piuarul al Antiohiei (469-471, 476-476, 485-488).

Note

Casetă de succesiune: Timotei I al Constantinopolului
Precedat de: Macedonie al II-lea	Patriarh al Constantinopolului 511-518	Urmat de: Ioan al II-lea Capadocianul

Sursa

• en: Wikipedia: Patriarch Timothy I of Constantinople