Sever al Antiohiei
Sever al Antiohiei (459-538) a fost patriarh al Antiohiei între anii 512 și 518, și unul dintre teologii proeminenți ai vremii care s-a împotrivit Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, jucând un rol important în susținerea argumentarului lui Dioscor al Alexandriei din partida care continua opoziția față de sinodul de la Calcedon.
Viața
Sever s-a născut în jurul anului 459 în Sozopolis, Pisidia (azi în Turcia). Bunicul său din partea tatălui, și el numit Sever, era mitropolit de Sozopolis și a participat la Sinodul III Ecumenic din Efes în anul 431.
După moartea tatălui său, care era senator în Sozopolis, Sever a plecat în Egipt, la Alexandria, unde a studiat retorica și limbile greacă și latină. În timpul șederii în Alexandria a citit scrierile sfinților Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz.
În 486 Sever s-a mutat în Beirut (astăzi capitala Libanului), unde a studiat filosofia și jurisprudența romană, iar în 488 lângă Tripoli (în unele părți ale creștinătății din acea vreme, exista obiceiul ca băieții să se boteze după ce deveneau adulți).
Călugăr
După botez Sever a început să ducă o viață din ce în ce mai ascetică, pentru ca să devină mai apoi călugăr în mănăstirea Sf. Romanus din Maiuma, în Palestina de sud-vest (Maiuma era portul cetății antice Gaza). Mai apoi s-a retras în pustia de lângă Elefetropolis (Beit-Djibrin oraș din Palestina, la cca. 50 de kilometri de Ierusalim), unde a întemeiat o mănăstire împreună cu ucenicii săi din Maiuma care l-au urmat în deșert. Sever a trăit aici până la sosirea lui Nefalius în Gaza în 508. Nefalius condusese inițial fracțiunea ereziei eutihiene, pentru ca mai apoi să renunțe la vederile lui eretice și să accepte sinodul de la Calcedon. Sever a insistat în susținerea terminologiei și argumentarului lui Dioscor al Alexandriei, refuzând să accepte formulările teologice ale lui Chiril al Alexandriei și ale sinodului de la Calcedon, motiv pentru care a fost alungat din mănăstirea sa de lângă Elefetropolis.
Din Elefetropolis Sever a plecat cu 200 de călugări din regiunea Gaza la Constantinopol, capitala imperiului bizantin, unde a rămas trei ani, încercând să obțină sprijinul împăratului Anastasie I (491-518), care și el era necalcedonian. Când patriarhul Macedonie al II-lea al Constantinopolului a fost depus în anul 511, Sever a fost și el propus spre a deveni patriarh al Constantinopolului, dar Timotei, care era miafizit și necalcedonian a fost întronat ca patriarh, iar Sever a primit permisiunea să se întoarcă în Palestina cu ucenicii săi.
Patriarh
Când patriarhul Flavian al II-lea al Antiohiei a fost depus, un an mai târziu, în 512, Sever a fost ales patriarh al Antiohiei, fiind întronizat pe 6 noiembrie 512. În 518, la moartea împăratului Anastasie, Iustin I a fost ales împărat (iulie 518). Nepotul împăratului Iustin, viitorul împărat Iustinian I, deja influent la curtea împărătească, l-a chemat pe Sever la Constantinopol, încercând să-l convingă să accepte sinodul de la Calcedon. Când Sever a refuzat, se spune că Iustinian ar fi ordonat ca să fie ucis, și că a fost salvat doar de intervenția lui Teodora, soția lui Iustinian, care era fiica unul preot necalcedonian din Siria. Cu ajutorul ei, Sever a fugit din Constantinopol, fiind declarat depus din tronul patriarhal al Antiohiei, în care împăratul a numit un calcedonian, pe Pavel al II-lea al Antiohiei.
Fugind din Constantinopol, Sever a mers în Egipt, unde s-a întâlnit cu papa Timotei II Aelurus al Alexandriei și s-a refugiat în diferite mănăstiri deghizat în simplu călugăr. În anii în care s-a ascuns în Egipt, Sever a continuat să predice învățăturile sale anti-calcedoniene și să întărească partida celor care îl urmau în ideile lui împotriva Sinodului IV Ecumenic. În acești ani a scris multe cărți și scrisori împotriva ereziilor și pentru a-și susține vederile teologice. Deși a scris în limba greacă, scrierile sale s-au păstrat mai ales în limba siriacă.
În 535 Sever s-a întors la Constantinopol ca să discute reunificarea Bisericii cu împăratul Iustinian. În timpul șederii lui în capitală Sever l-a convins pe patriarhul Antim I al Constantinopolului (535-536) să respingă Sinodul de la Calcedon, dar schisma devenise prea mare, așa că în 536 împăratul Iustinian a obținut excomunicare formală a lui Sever.
Întors în Egipt redus la starea de simplu laic, Sever s-a instalat în casa lui Dorotei, în cetatea Sakha, și a continuat acolo să scrie și să predice ideile sale teologice până la moartea sa, la 8 februarie 538.
Legături externe și surse
- A Bibliography of Severus of Antioch
- Monophysites and Monophysitism (Catholic Encyclopedia)
- A Collection of Letters of Severus of Antioch
- Letters of Patriarch Severus of Antioch
Sever al Antiohiei | ||
---|---|---|
Precedat de: Flavian al II-lea |
Patriarh al Antiohiei 512-518 |
Urmat de: Pavel al II-lea |
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți necalcedonieni
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în Siria > Patriarhi ai Antiohiei
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi > Episcopi după localitate