Sacos: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(interwiki en)
(retragere etichetă (orice articol necesită îmbunătățiri))
 
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
'''Sacosul''' (din grecesul: σάκκος, „haină în formă de sac”) este un [[Veșminte|veșmânt]] purtat de [[episcop]]ii ortodocși în locul [[felon]]ului [[preot|preoțesc]]. Episcopul poartă sacosul atunci când slujește [[Sfânta Liturghie]] sau alte slujbe unde este precizat acest lucru.
  
−
The '''sakkos''' (from the Greek: σάκκος, “sackcloth”) is a [[vestment]] worn by Orthodox [[bishop]]s instead of the [[priest]]’s [[phelonion]]. The bishop wears the sakkos when he celebrates the [[Divine Liturgy]] and other services when called out by the [[rubrics]].  
+
==Istoric==
 +
[[Fișier:John Chrysostom.jpg|left|thumb|200px|Sf. Ioan Gură de Aur, reprezentat purtând polistavrionul]]
 +
Inițial, toți episcopii purtau un felon similar cu cel purtat de preoți, dar cusut sau brodat cu un model din mai multe rânduri de cruci, numit ''polistavrion'' („multe cruci”). Folosirea sacosului era un privilegiu acordat de către ''basileu'' (împărat) unor anumiți [[patriarh]]i ca o favoare personală. Prima menționare literară a acestui veșmânt se găsește într-o scriere din secolul al XII-lea a lui [[Teodor al IV-lea (Balsamon) al Antiohiei|Balsamon]], Patriarhul [[Antiohia|Antiohiei]]. Începând cu secolul al XIII-lea, sacosul a început să fie purtat de toți patriarhii, dar și de câțiva arhiepiscopi de rang înalt. Ceilalți episcopi au continuat să poarte felonul împodobit cu cruci (polistavrionul).  După [[căderea Constantinopolului]] din 1453, sacosul a devenit un veșmânt purtat de toți episcopii. În prezent, sacosul este purtat de toți episcopii ortodocși, dar și de episcopii [[Biserici catolice răsăritene|catolici de rit bizantin]], indiferent de rang.  
  
−
==History==
+
[[File:Antiochian local synod.jpg|left|thumb|250px|[[Episcop]]i ai [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Bisericii Ortodoxe a Antiohiei]] purtând sacosul]]
−
Originally, all bishops wore a phelonion similar to the one worn by priests, but woven or embroidered with a multilayered cross pattern called the ''polystavrion'' ("many-crosses"). The use of the sakkos was a privilege bestowed by the ''Basileus'' (Emperor) upon individual [[patriarch]]s as a sign of his personal favor. The first literary evidence for the garment is found in the twelfth century writings of Balsamon, Patriarch of Antioch. By the thirteenth century the sakkos was worn by all the patriarchs as well as a few high-ranking archbishops. Other bishops continued to wear the polystavrion. After the fall of [[Constantinople]] in 1453 wearing the sakkos came into general use by bishops. The sakkos is now worn by all Orthodox, as well as Byzantine rite Roman Catholic. bishops regardless of rank.  
+
Sacosul este un veșmânt de forma unei tunici cu mâneci largi și cu un model aparte de croi. Ajunge până sub genunchi, iar părțile laterale se încheie cu nasturi sau sunt prinse cu panglici înnodate. Are o formă asemănătoare cu dalmatica apuseană, preluată tot din portul [[Imperiul Bizantin|bizantin]]. Sacosul era purtat, la început, de împărat, fiind un veșmânt imperial care simboliza tunica cu care a fost îmbrăcat Hristos când a fost judecat și batjocorit.
  
−
The garment is a tunic with wide sleeves, and a distinctive pattern of trim. It reaches below the knees and is fastened up the sides with buttons or tied with ribbons. It is similar in form to the western dalmatic, which is similarly derived from Byzantine dress. The sakkos was originally worn by the Emperor as an imperial vestment, symbolizing the tunic of disgrace worn by Christ during his trial and mockery.
+
Sacosul este realizat, de obicei, dintr-o țesătură bogată de brocart și poate avea o broderie complicată. De obicei, pe spate se găsește o cruce, pe care episcopul o sărută înainte de a îmbrăca sacosul. Pe spate sunt cusuți nasturi sau găuri prin care se poate prinde [[epitrahil]]ul episcopului (mare sau mic). Prin tradiție, de sacos sunt prinși clopoței, conform cu prescripțiile biblice privind veșmintele Marelui Preot (Ieșirea 28,33-34; 39,25-26).
  
−
The sakkos is usually made of a rich brocade fabric and may be intricately embroidered. There is normally a cross centered on the back, which the bishop kisses before it is placed on him. Buttons or loops are sewn on the back, by which the bishop's omophorion (either great or small) may be attached. Traditionally, bells are attached to the sakkos, following the biblical directions for the vestments of the Jewish High Priest (Exodus 28:33-34; 39:25-26).
+
==Purtare==
 +
Episcopul poartă sacosul atunci când îmbracă tot setul de veșminte prescris pentru [[Sfânta Liturghie]], la [[doxologie|Doxologia mare]] de la [[Utrenie]], atunci când se face [[Priveghere]] de toată noaptea sau în alte ocazii când acest lucru este prescris în [[Tipic]], ca de exemplu la scoaterea Sf. [[Epitaf]] în Sfânta și Marea Vineri sau scoaterea crucii la sărbătoarea [[Înălțarea Sfintei Cruci|Înălțării Sfintei Cruci]]. La alte slujbe, el îmbracă ''[[mantia]]'' episcopală  (grecește: Μανδύας, ''mandýas'', slavona veche: ''mantiya'').
  
−
==Use==
+
Atunci când episcopul se îmbracă, ceea ce se întâmplă în mijlocul [[naos]]ului în tradiția rusă, sacosul îi este prezentat pe o tavă. Episcopul îl binecuvintează cu amândouă mâinile, după care doi [[subdiacon]]i îl ridică pentru ca episcopul să poată săruta crucea de pe spate, îl îmbracă cu acesta și încheie părțile laterale. [[Epigonat]]ul cu care episcopul a fost îmbrăcat mai devreme este ridicat pe măsură ce sacosul este încheiat, astfel încât să rămână vizibil peste sacos. În timpul îmbrăcării sacosului, [[protodiacon]]ul [[cădelniță|cădește]] și cântă Rugăciunea sacosului:
−
The bishop wears the sakkos when he vests fully to celebrate the Divine Liturgy, at the Great Doxology at Matins when there is an All-Night Vigil, or on specific other occasions when called for by the rubrics such as, at the bringing out of the [[epitaphios]] on Great and Holy Friday or the cross on the [[Great Feast]] of the [[Elevation of the Holy Cross|Exaltation of the Holy Cross]]. At other services, he wears the episcopal ''Mantle''  (in Greek: Μανδύας, ''Mandýas'', in Old Church Slavonic: ''Mantiya'').
 
  
−
When the bishop is vested, which in the Russian tradition takes place in the middle of the [[nave]], the sakkos is presented to him on a tray. He blesses it with both hands, and two [[subdeacon]]s lift the sakkos off the tray, hold it for him to kiss the cross on the back, place it on him, and button the sides. The [[epigonation]], which was placed on the bishop earlier, is lifted up as the sakkos is buttoned, so that it remains visible on the outside of the sakkos. During the vesting of the sakkos, the [[protodeacon]] swings the [[censer]] and chants the Prayer of the Sakkos:
+
''Marii preoți ai Tăi în slavă vor fi îmbrăcați și [[sfânt|sfinții]] Tăi se vor bucura cu bucurie, întotdeauna, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.''
  
−
''Thy high priests shall be clothed in glory, and Thy [[saint]]s shall rejoice with joy, always, now and ever, and unto the ages of ages. Amen.''
+
Această rugăciune este identică cu aceea spusă de preot când se îmbracă cu felonul, cu excepția faptului că în loc de „marii preoți ai Tăi”, un preot spune simplu: „preoții Tăi”.
  
−
This prayer is identical to that used by a priest when he vests in the phelonion, except that instead of saying "Thy high priests", a priest says simply, "Thy priests".
+
În unele tradiții, un episcop poate alege să slujească Liturghia „ca preot”, ceea ce înseamnă că el nu se îmbracă în toate veșmintele episcopale și nici nu folosește [[Dicher și Tricher|dicherul]] și [[Dicher și Tricher|tricherul]] (lumânările liturgice). Atunci, în loc de sacos, episcopul îmbracă un felon, cu un [[epitrahil]] mic peste umeri și [[epigonat]]ul pe-o parte. În acest caz, episcopul va îmbrăca întotdeauna  ''Panaghia'' ([[engolpion]]ul în care este reprezentată [[Maica Domnului]]) și va sta pe un covoraș rotund cunoscut sub numele de ''[[vultur]]'' datorită faptului că pe el este reprezentată (brodată sau imprimată) imaginea unui vultur. De asemenea, în aceste cazuri unele momente ale slujbei nu se slujesc ca atunci când este de față episcopul.
  
−
In some traditions, a bishop may choose to celebrate the Liturgy "as a priest"; meaning he does not vest in full episcopal vestments, nor does he make use of the [[Dikirion and Trikirion|dikirion]] and [[Dikirion and Trikirion|trikirion]] (liturgical candlesticks). Then, instead of the sakkos he wears a priestly phelonion, with only the small [[omophorion]] on his shoulders and the [[epigonation]] at his side. The bishop will in this instance, as always, wear his Panagia engolpion, and will stand on the [[orlets]] (eagle rug). Also, certain ceremonial practices are not observed as they would be for a full hierarchal service.
+
==Surse==
 +
*en:[[w:Sakkos|Wikipedia:Sakkos]]
  
−
==Source==
 
−
*[[Wikipedia:Sakkos]]
 
  
−
 
+
[[Categorie:Veșminte]]
−
[[Category:Vestments]]
 
  
 
[[en:Sakkos]]
 
[[en:Sakkos]]

Versiunea curentă din 22 ianuarie 2019 14:29

Sacosul (din grecesul: σάκκος, „haină în formă de sac”) este un veșmânt purtat de episcopii ortodocși în locul felonului preoțesc. Episcopul poartă sacosul atunci când slujește Sfânta Liturghie sau alte slujbe unde este precizat acest lucru.

Istoric

Sf. Ioan Gură de Aur, reprezentat purtând polistavrionul

Inițial, toți episcopii purtau un felon similar cu cel purtat de preoți, dar cusut sau brodat cu un model din mai multe rânduri de cruci, numit polistavrion („multe cruci”). Folosirea sacosului era un privilegiu acordat de către basileu (împărat) unor anumiți patriarhi ca o favoare personală. Prima menționare literară a acestui veșmânt se găsește într-o scriere din secolul al XII-lea a lui Balsamon, Patriarhul Antiohiei. Începând cu secolul al XIII-lea, sacosul a început să fie purtat de toți patriarhii, dar și de câțiva arhiepiscopi de rang înalt. Ceilalți episcopi au continuat să poarte felonul împodobit cu cruci (polistavrionul). După căderea Constantinopolului din 1453, sacosul a devenit un veșmânt purtat de toți episcopii. În prezent, sacosul este purtat de toți episcopii ortodocși, dar și de episcopii catolici de rit bizantin, indiferent de rang.

Episcopi ai Bisericii Ortodoxe a Antiohiei purtând sacosul

Sacosul este un veșmânt de forma unei tunici cu mâneci largi și cu un model aparte de croi. Ajunge până sub genunchi, iar părțile laterale se încheie cu nasturi sau sunt prinse cu panglici înnodate. Are o formă asemănătoare cu dalmatica apuseană, preluată tot din portul bizantin. Sacosul era purtat, la început, de împărat, fiind un veșmânt imperial care simboliza tunica cu care a fost îmbrăcat Hristos când a fost judecat și batjocorit.

Sacosul este realizat, de obicei, dintr-o țesătură bogată de brocart și poate avea o broderie complicată. De obicei, pe spate se găsește o cruce, pe care episcopul o sărută înainte de a îmbrăca sacosul. Pe spate sunt cusuți nasturi sau găuri prin care se poate prinde epitrahilul episcopului (mare sau mic). Prin tradiție, de sacos sunt prinși clopoței, conform cu prescripțiile biblice privind veșmintele Marelui Preot (Ieșirea 28,33-34; 39,25-26).

Purtare

Episcopul poartă sacosul atunci când îmbracă tot setul de veșminte prescris pentru Sfânta Liturghie, la Doxologia mare de la Utrenie, atunci când se face Priveghere de toată noaptea sau în alte ocazii când acest lucru este prescris în Tipic, ca de exemplu la scoaterea Sf. Epitaf în Sfânta și Marea Vineri sau scoaterea crucii la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. La alte slujbe, el îmbracă mantia episcopală (grecește: Μανδύας, mandýas, slavona veche: mantiya).

Atunci când episcopul se îmbracă, ceea ce se întâmplă în mijlocul naosului în tradiția rusă, sacosul îi este prezentat pe o tavă. Episcopul îl binecuvintează cu amândouă mâinile, după care doi subdiaconi îl ridică pentru ca episcopul să poată săruta crucea de pe spate, îl îmbracă cu acesta și încheie părțile laterale. Epigonatul cu care episcopul a fost îmbrăcat mai devreme este ridicat pe măsură ce sacosul este încheiat, astfel încât să rămână vizibil peste sacos. În timpul îmbrăcării sacosului, protodiaconul cădește și cântă Rugăciunea sacosului:

Marii preoți ai Tăi în slavă vor fi îmbrăcați și sfinții Tăi se vor bucura cu bucurie, întotdeauna, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.

Această rugăciune este identică cu aceea spusă de preot când se îmbracă cu felonul, cu excepția faptului că în loc de „marii preoți ai Tăi”, un preot spune simplu: „preoții Tăi”.

În unele tradiții, un episcop poate alege să slujească Liturghia „ca preot”, ceea ce înseamnă că el nu se îmbracă în toate veșmintele episcopale și nici nu folosește dicherul și tricherul (lumânările liturgice). Atunci, în loc de sacos, episcopul îmbracă un felon, cu un epitrahil mic peste umeri și epigonatul pe-o parte. În acest caz, episcopul va îmbrăca întotdeauna Panaghia (engolpionul în care este reprezentată Maica Domnului) și va sta pe un covoraș rotund cunoscut sub numele de vultur datorită faptului că pe el este reprezentată (brodată sau imprimată) imaginea unui vultur. De asemenea, în aceste cazuri unele momente ale slujbei nu se slujesc ca atunci când este de față episcopul.

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sacos&oldid=48925”