Maria Skobțova: Diferență între versiuni
m (→Alte lecturi) |
(→Alte lecturi) |
||
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
+ | [[Image:15806010-2-.jpg|thumb|right|220px|Sf. Muceniţă Maria Skobţova]] | ||
Sfânta muceniţă '''Maria Skobţova''' (cunoscută şi ca ''Sfânta Maria din Paris'' sau ''Maica Maria'') a fost o [[monahie]] şi [[muceniţă]] din Paris, în secolul XX. Chemarea ei a fost ospitalitatea şi dragostea de aproapele, dusă până la ultimele consecinţe. Ea considera că slujirea aproapelui era întemeiată pe Evanghelia pe care a căutat să o urmeze în viaţa sa. Sfânta Maria a murit ca [[mucenic|muceniţă]] în închisoarea din Ravensbrück. A fost [[canonizare|canonizată]] de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Biserica Constantinopolului]] pe [[16 ianuarie]] 2004, cu cei împreună cu ea, [[preot|Pr.]] [[Dmitri Klepinin]], cu fiul ei, [[George Skobţov|George (Iuri) Skobţov]] şi [[Ilia Fondaminski]]. [[Prăznuire]]a ei a fost stabilită pentru ziua de [[20 iulie]]. | Sfânta muceniţă '''Maria Skobţova''' (cunoscută şi ca ''Sfânta Maria din Paris'' sau ''Maica Maria'') a fost o [[monahie]] şi [[muceniţă]] din Paris, în secolul XX. Chemarea ei a fost ospitalitatea şi dragostea de aproapele, dusă până la ultimele consecinţe. Ea considera că slujirea aproapelui era întemeiată pe Evanghelia pe care a căutat să o urmeze în viaţa sa. Sfânta Maria a murit ca [[mucenic|muceniţă]] în închisoarea din Ravensbrück. A fost [[canonizare|canonizată]] de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Biserica Constantinopolului]] pe [[16 ianuarie]] 2004, cu cei împreună cu ea, [[preot|Pr.]] [[Dmitri Klepinin]], cu fiul ei, [[George Skobţov|George (Iuri) Skobţov]] şi [[Ilia Fondaminski]]. [[Prăznuire]]a ei a fost stabilită pentru ziua de [[20 iulie]]. | ||
==Viaţa== | ==Viaţa== | ||
− | Născută într-o familie aristocratică din Letonia în anul 1891, a primit numele de Elizaveta Pilenko. Tatăl ei a murit când era adolescentă; tânăra fată îmbrăţişează atunci | + | Născută într-o familie aristocratică din Letonia în anul 1891, a primit numele de Elizaveta Pilenko. Tatăl ei a murit când era adolescentă; tânăra fată îmbrăţişează atunci ateismul. În anul 1906, mama ei hotărăşte ca întreaga familie să se mute la Sankt Petersburg. Elizaveta s-a implicat acolo în cercurile intelectuale radicale. În anul 1910, se căsătoreşte cu un bolşevic, pe nume Dimitri Kuzmin-Karaviev. În această perioadă a vieţii, se implică activ în cercurile literare şi scrie foarte multă poezie. Prima sa carte, ''Cioburi scitice'', a fost o antologie de poeme din acea perioadă. Până în anul 1913, căsătoria sa cu Dimitri luase sfârşit. |
Privind la umanitatea lui Iisus ("Şi el a murit. A asudat sânge. L-au lovit peste faţă"), a început să fie atrasă din nou spre creştinism. S-a mutat împreună cu fiica sa Gaiana în sudul Rusiei. Evlavia ei s-a mărit treptat. | Privind la umanitatea lui Iisus ("Şi el a murit. A asudat sânge. L-au lovit peste faţă"), a început să fie atrasă din nou spre creştinism. S-a mutat împreună cu fiica sa Gaiana în sudul Rusiei. Evlavia ei s-a mărit treptat. | ||
Linia 13: | Linia 14: | ||
[[Episcop]]ul său a încurajat-o să depună voturile monahale, lucru pe care ea l-a făcut doar după ce a primit promisiunea că nu va fi obligată să trăiască într-o [[mănăstire]], izolată de lume. În 1932, cu permisiunea lui Daniel Skobţov, celor doi li s-a acordat despărţirea bisericească şi ea a putut depune voturile monahale. [[Duhovnic]]u lei a fost Pr. [[Serghei Bulgakov]]. Mai târziu, ca preot slujitor al casei a fost trimis Pr. [[Dimitri Klepinin]]. | [[Episcop]]ul său a încurajat-o să depună voturile monahale, lucru pe care ea l-a făcut doar după ce a primit promisiunea că nu va fi obligată să trăiască într-o [[mănăstire]], izolată de lume. În 1932, cu permisiunea lui Daniel Skobţov, celor doi li s-a acordat despărţirea bisericească şi ea a putut depune voturile monahale. [[Duhovnic]]u lei a fost Pr. [[Serghei Bulgakov]]. Mai târziu, ca preot slujitor al casei a fost trimis Pr. [[Dimitri Klepinin]]. | ||
− | Maica Maria şi-a făcut "mănăstire" dintr-o casă închiriată din Paris. Aceasta era deschisă pentru refugiaţi, nevoiaşi şi însinguraţi. La scurt timp, a devenit şi un centru de dezbateri intelectuale şi teologice. În Maica Maria, cele două – slujirea săracilor şi teologhisirea – mergeau împreună. | + | Maica Maria şi-a făcut "mănăstire" dintr-o casă închiriată din Paris. Aceasta era deschisă pentru refugiaţi, nevoiaşi şi însinguraţi. La scurt timp, a devenit şi un centru de dezbateri intelectuale şi teologice. În Maica Maria, cele două – slujirea săracilor şi teologhisirea – mergeau împreună. |
==Moartea== | ==Moartea== | ||
+ | [[Image:Four martyrs.jpg|right|thumb|Sfinţii patru mucenici: maica Maria (Skobtsova) şi cei împreună cu ea.]] | ||
Atunci când naziştii au cucerit Parisul în timpul celui de-al doilea Război Mondial, mai mulţi evrei au venit la casa acestora, cerând şi primind de la Pr. Dimitri certificate de [[botez]], pentru a scăpa de persecuţie. Mai mulţi evrei au venit să stea cu ei. Au adăpostit şi ajutat să scape de urmărire pe mulţi. Casa a fost în cele din urmă închisă, iar Maica Maria, Pr. Dimitri, Iuri şi Sofia au fost arestaţi de Gestapo. Pr. Dimitri şi Iuri au murit amândoi în lagărul de la Dora. | Atunci când naziştii au cucerit Parisul în timpul celui de-al doilea Război Mondial, mai mulţi evrei au venit la casa acestora, cerând şi primind de la Pr. Dimitri certificate de [[botez]], pentru a scăpa de persecuţie. Mai mulţi evrei au venit să stea cu ei. Au adăpostit şi ajutat să scape de urmărire pe mulţi. Casa a fost în cele din urmă închisă, iar Maica Maria, Pr. Dimitri, Iuri şi Sofia au fost arestaţi de Gestapo. Pr. Dimitri şi Iuri au murit amândoi în lagărul de la Dora. | ||
Linia 41: | Linia 43: | ||
[[Categorie:Mucenici]] | [[Categorie:Mucenici]] | ||
[[Categorie:Monahi]] | [[Categorie:Monahi]] | ||
− | [[Categorie: | + | [[Categorie:Sfinți]] |
− | [[Categorie: | + | [[Categorie:Sfinți ruși]] |
− | [[Categorie: | + | [[Categorie:Sfinți moderni]] |
[[en:Maria (Skobtsova)]] | [[en:Maria (Skobtsova)]] | ||
[[fr:Maria Skobtsova]] | [[fr:Maria Skobtsova]] |
Versiunea curentă din 4 septembrie 2014 19:57
Sfânta muceniţă Maria Skobţova (cunoscută şi ca Sfânta Maria din Paris sau Maica Maria) a fost o monahie şi muceniţă din Paris, în secolul XX. Chemarea ei a fost ospitalitatea şi dragostea de aproapele, dusă până la ultimele consecinţe. Ea considera că slujirea aproapelui era întemeiată pe Evanghelia pe care a căutat să o urmeze în viaţa sa. Sfânta Maria a murit ca muceniţă în închisoarea din Ravensbrück. A fost canonizată de Biserica Constantinopolului pe 16 ianuarie 2004, cu cei împreună cu ea, Pr. Dmitri Klepinin, cu fiul ei, George (Iuri) Skobţov şi Ilia Fondaminski. Prăznuirea ei a fost stabilită pentru ziua de 20 iulie.
Viaţa
Născută într-o familie aristocratică din Letonia în anul 1891, a primit numele de Elizaveta Pilenko. Tatăl ei a murit când era adolescentă; tânăra fată îmbrăţişează atunci ateismul. În anul 1906, mama ei hotărăşte ca întreaga familie să se mute la Sankt Petersburg. Elizaveta s-a implicat acolo în cercurile intelectuale radicale. În anul 1910, se căsătoreşte cu un bolşevic, pe nume Dimitri Kuzmin-Karaviev. În această perioadă a vieţii, se implică activ în cercurile literare şi scrie foarte multă poezie. Prima sa carte, Cioburi scitice, a fost o antologie de poeme din acea perioadă. Până în anul 1913, căsătoria sa cu Dimitri luase sfârşit. Privind la umanitatea lui Iisus ("Şi el a murit. A asudat sânge. L-au lovit peste faţă"), a început să fie atrasă din nou spre creştinism. S-a mutat împreună cu fiica sa Gaiana în sudul Rusiei. Evlavia ei s-a mărit treptat.
În 1918, după Revoluţia bolşevică, a fost aleasă ca vice-primar în oraşul Anapa din sudul Rusiei. Când Armata Albă a preluat controlul oraşului, primarul a fugit, astfel că ea a devenit primar. Armata Albă a judecat-o ca bolşevică, dar judecătorul era unul din foştii săi profesori, Daniel Skobţov, astfel că a fost achitată. La scurtă vreme, cei doi s-au îndrăgostit şi s-au căsătorit.
În curând, mersul vieţii politice s-a schimbat din nou. Evitând pericolul, Elizaveta, Daniel, Gaiana şi Sofia (mama Elizavetei) au fugit din ţară. Elizaveta era însărcinată cu al doilea copil. Au călătorit mai întâi în Georgia, unde s-a născut fiul ei Iuri, apoi în Iugoslavia (unde s-a născut fiica ei, Anastasia). Au ajuns la Paris în anul 1923. La scurtă vreme, Elizaveta începea să urmeze studii teologice şi să se implice în lucrarea de asistenţă socială.
În 1926, Anastasia moare de gripă, moment sfâşietor pentru întreaga familie. Gaiana a fost trimisă la o şcoală-internat din Belgia. Căsătoria lui Daniel şi a Elizavetei se destrăma. Iuri a sfârşit prin a locui cu Daniel, iar Elizaveta s-a mutat în central Parisului pentru a putea lucra mai direct cu cei mai nevoiaşi.
Episcopul său a încurajat-o să depună voturile monahale, lucru pe care ea l-a făcut doar după ce a primit promisiunea că nu va fi obligată să trăiască într-o mănăstire, izolată de lume. În 1932, cu permisiunea lui Daniel Skobţov, celor doi li s-a acordat despărţirea bisericească şi ea a putut depune voturile monahale. Duhovnicu lei a fost Pr. Serghei Bulgakov. Mai târziu, ca preot slujitor al casei a fost trimis Pr. Dimitri Klepinin.
Maica Maria şi-a făcut "mănăstire" dintr-o casă închiriată din Paris. Aceasta era deschisă pentru refugiaţi, nevoiaşi şi însinguraţi. La scurt timp, a devenit şi un centru de dezbateri intelectuale şi teologice. În Maica Maria, cele două – slujirea săracilor şi teologhisirea – mergeau împreună.
Moartea
Atunci când naziştii au cucerit Parisul în timpul celui de-al doilea Război Mondial, mai mulţi evrei au venit la casa acestora, cerând şi primind de la Pr. Dimitri certificate de botez, pentru a scăpa de persecuţie. Mai mulţi evrei au venit să stea cu ei. Au adăpostit şi ajutat să scape de urmărire pe mulţi. Casa a fost în cele din urmă închisă, iar Maica Maria, Pr. Dimitri, Iuri şi Sofia au fost arestaţi de Gestapo. Pr. Dimitri şi Iuri au murit amândoi în lagărul de la Dora.
Maica Maria a fost trimisă în lagărul de la Ravensbrück, în Germania. în Sâmbăta Mare a anului 1945, Maica Maria a fost dusă la camera de gazare şi a trecut astfel la Domnul. Se spune că a luat locul altei persoane care fusese aleasă pentru a fi trimisă la moarte.
Proslăvirea
Maica Maria a fost proslăvită printr-o hotărâre a Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice pe 16 ianuarie 2004. Canonizarea Maicii Maria împreună cu Pr. Dimitri, Yuri şi Ilia Fondaminski s-a făcut la Catedrala Alexander Nevski din Paris pe 1 şi 2 mai 2004. Prăznuirea lor se face pe 20 iulie.
Scrieri
- ro: Iubirea nebună de aproapele: din viaţa şi învăţăturile Maicii Maria Skobţova (1891-1945), biografie spirituală de Hélène Arjakovsky-Klepinine, postfeţe de Olivier Clément şi maica Sofia, traducere de Maria-Cornelia şi Ioan I. Ică., Jr., Deisis, Sibiu, 2000
- ro: Imitarea Maicii Domnului
- en: Mother Maria Skobtsova: Essential Writings, trans. Richard Pevear and Larissa Volokhonsky (Orbis, 2003). ISBN 978-1570754364.
Legături externe
- ro: Maica Maria Skobţova
- en: Saint Maria Skobtsova la InCommunion.org, site-ul Orthodox Peace Fellowship
- en: O sfântă a zilelor noastre: Cuvioasa Muceniţă Maria Skobţova
Alte lecturi
- en: Feluri de viaţă religioasă, (pdf) de maica Maria Skobţova.
- en: Imitarea Maicii Domnului (revista Put')
- en: Cinstirea Maicii Domnului
- en: Săracii cu duhul
- en: Suferinţa şi Crucea
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Mucenici
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți moderni
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți ruși
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în Rusia
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Monahi
Categorii > Viața Bisericii > Monahism