Erminia picturii bizantine

Erminia picturii bizantine sau Erminia pentru meșteșugul zugrăviei (gr. Ermnineia tis zografikis tehnis) sau Manual de pictură o scriere sau compilație din categoria erminiilor zugravilor bizantini, provenind de la ieromonahul iconograf Dionisie din Furna (sec. XVIII), considerată a fi, în diferitele ei variante, singura erminie veche cunoscută astăzi.

Erminiile

Erminiile (gr. ἑρμηνεία, ἡ — erminia = exegeză, arta de a interpreta, de a explica) zugravilor, numite și manuale de pictură, sunt scrieri care cuprind reguli privitoare la meșteșugul picturii bisericești sau al iconografiei.

Începuturile erminiilor le găsim în niște note consemnate de unii călugări mai cărturari, care pictau în stilul artei bizantine și care au început să-și noteze reguli mai de seamă ale meșteșugului lor. Aceste note au constituit nucleul primelor manuale de pictură.

Începând din secolul al XVII-lea, ele au circulat sub formă de manuscrise în limba greacă și au fost folosite de călugări zugravi din diferite părți ale creștinătății ortodoxe, mai ales la Muntele Athos, unde se mutase centrul mișcării culturale și artistice bizantine, după căderea Constantinopolului sub turci (1453).

Erminia lui Dionisie din Furna

Dintre redactările vechilor Erminii, singura care s-a păstrat și are numele alcătuitorului este a ieromonahului Dionisie din Furna (n. aprox. 1670 – m. 1745/6). Erminiile cuprind două părți: una iconografică și una tehnică. Cea a lui Furna începe cu o rugăciune către Maica Domnului, continuă cu îndrumări către cei ce vor să învețe meșteșugul și apoi se dau îndrumări despre ce rugăciuni să fie citite de zugravi înainte de a se apuca de lucru. Partea întâi, tehnică, dă instrucțiuni privitoare la uneltele și materialele necesare în pictura icoanelor (pe lemn, pânză, pictura murală); partea a doua, cea iconografică, dă instrucțiuni asupra felului cum să fie zugrăviți sfinții pe icoane sau pe pereții bisericii și diferitele scene din Vechiul sau Noul Testament, din viețile sfinților și istoria bisericească.

Istoricii consideră că Dionisie a făcut compilația cunoscută sub numele de Manualul de pictură sau Erminia picturii bizantine în timpul celei de-a doua șederi la Sfântul Munte Athos, adică în anii 1730–1734.

Versiunea în limba română publicată la Editura Sophia (an 2000) reproduce traducerea lui Macarie de la Căldărușani (1805) într-o limbă „îndreaptată” şi „completată”, „comună celor de azi” (Precuvântarea Mitropolitului Nicolae al Banatului), inițial tipărită în 1979 la Mitropolia Banatului.

Surse

• Liturgica generală, București, ed. a II-a. 1993, Erminiile.
• Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
• Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, București, ed. Sophia, 2000.
• Prof. Dr. Vasile Grecu, „Erminii de pictură bizantină”, în revista Candela, an. I-II, 1939-1941, pp. 489-515.