Macarie al II-lea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Bibliografie)
(Bibliografie)
Linia 13: Linia 13:
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
 
* Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', ediția a II-a revăzută și adăugită, vol. I, București, Editura Ministerului de Culte, 1929
 
* Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', ediția a II-a revăzută și adăugită, vol. I, București, Editura Ministerului de Culte, 1929
 +
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, ISBN 973-9130-08-9
 
* Mihai Stan (coord.), ''Enciclopedia orașului Târgoviște'', ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, ISBN 978-973-712-679-5
 
* Mihai Stan (coord.), ''Enciclopedia orașului Târgoviște'', ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, ISBN 978-973-712-679-5
  
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahi]]

Versiunea de la data 26 aprilie 2023 17:48

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Liturghierul tipărit de Macarie în 1508 (prima pagină)

Ieromonahul Macarie a fost un călugăr sârb, tipograf remarcabil, care a realizat primele tipărituri de pe teritoriul actual al României: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) și Tetraevanghelul (1512).

Viața

S-a născut spre sfârșitul secolului al XV-lea în Zeta (partea de sud a actualului stat Muntenegru). După ce a intrat în cinul monahal, a fost trimis la Veneția pentru a învăța meșteșugul de tipograf. După ce s-a întors în Muntenegru a activat la Cetinje (capitala istorică a țării), unde a tipărit mai multe cărți în slavona bisericească.

În anul 1507, domnul Țării Românești, Radu cel Mare, l-a chemat la Târgoviște, pentru a realiza tipărituri care să ajute la o mai bună organizare a Bisericii, precum și la consolidarea prestigiului Bisericii ca principal sprijin al statului. Macarie a răspuns acestei chemări, unul dintre motivele pentru care și-a părăsit locurile natale fiind faptul că cea mai mare parte a Muntenegrului, inclusiv Cetinje, fusese cucerită de Imperiul Otoman. El și-a dat seama că în Țara Românească, unde otomanii nu se amestecau în religia localnicilor, avea șanse reale de a-și continua opera de tipărire a cărților de cult.[1]

Note

  1. Enciclopedia orașului Târgoviște (2012), Macarie Ieromonahul, p. 297.

Bibliografie

  • Nicolae Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, ediția a II-a revăzută și adăugită, vol. I, București, Editura Ministerului de Culte, 1929
  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, ISBN 973-9130-08-9
  • Mihai Stan (coord.), Enciclopedia orașului Târgoviște, ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, ISBN 978-973-712-679-5