Ipolit Romanul: Diferență între versiuni
m (→Viaţa: leg. int.) |
m (interwiki) |
||
| (Nu s-au afișat 11 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | [[Sfânt]]ul | + | [[Imagine:HippolytusStatue.JPG|right|thumb|270px|Sf. mucenic Ipolit Romanul, statuie romană antică]] |
| + | [[Sfânt]]ul Sfințit [[Mucenic]] '''Ipolit Romanul''' (sau '''Ipolit al Romei''') a fost un [[preot]] și scriitor bisericesc din secolul al treilea. El este considerat a fi fost „antipapă” al Bisericii de la Roma, între anii 217 - 235. Se numără printre cei mai importanți teologi creștini ai acelor timpuri. [[Praznic|Prăznuirea]] sa este pe [[30 ianuarie]]. | ||
| − | == | + | ==Viața== |
| − | Ipolit s-a născut în jurul anului 170. Nu se cunosc prea multe despre începuturile | + | Ipolit s-a născut în jurul anului 170. Nu se cunosc prea multe despre începuturile vieții sale. Deși limba sa maternă era greaca, el a trăit la Roma încă din tinerețe. |
| − | A fost un discipol al lui [[Irineu de Lyon]], iar după întâlnirea sa cu [[Origen]] a preluat multe | + | A fost un discipol al lui [[Irineu de Lyon]], iar după întâlnirea sa cu [[Origen]] a preluat multe și din învățăturile acestuia. |
| − | Din analiza operei sale principale ''Philosophoumena'', se pare că Ipolit era deja [[preot]] în Roma în perioada în care [[Victor al Romei|Victor]] era [[episcop]] al Romei. Ipolit se remarca printre | + | Din analiza operei sale principale ''Philosophoumena'', se pare că Ipolit era deja [[preot]] în Roma în perioada în care [[Victor al Romei|Victor]] era [[episcop]] al Romei. Ipolit se remarca printre ceilalți preoți prin cultură, elocvență, zel, seriozitate și morală. A devenit episcop, așa cum relatează [[Eusebiu de Cezareea]] și [[Ieronim]] (dar care nu specifică în care oraș anume a fost episcop Ipolit). Poetul roman Prudentius spune că Ipolit era episcop de Portus (portul Romei la Marea Mediterană în acel timp). |
| − | ''Philosophoumena'' este de fapt doar o parte a scrierii sale mai mari „''Respingerea tuturor ereziilor''”. În această operă a sa, Ipolit exprimă o opinie separată | + | ''Philosophoumena'' este de fapt doar o parte a scrierii sale mai mari „''Respingerea tuturor ereziilor''”. În această operă a sa, Ipolit exprimă o opinie separată față de episcopul Zefirinus, pe care îl consideră „necalificat pentru legile Bisericii” (Zefirinus se arăta îngăduitor cu cei care încălcau aceste legi). Mai mult, Ipolit îl critică și pe [[Listă a episcopilor Romei|Papa Calist I]], episcopul de atunci al Romei, pentru reprimirea în sânul Bisericii a recidiviștilor în erezii. De asemenea, în „''Respingerea tuturor ereziilor''” Ipolit combate doctrinele [[gnosticism|gnosticilor]] și le condamnă ca fiind [[eretic]]e, arătând că punctele lor de vedere au fost preluate din filosofia păgână și din teozofiile orientale. |
| − | Ipolit a intrat în conflict cu opiniile episcopului Romei | + | Ipolit a intrat în conflict cu opiniile episcopului Romei și în domeniul [[hristologie]]i. Aceste conflicte au generat mari disensiuni în sânul comunității creștine, ajungându-se până acolo încât Ipolit să fie ales episcop al Romei (primul „antipapă”) la rivalitate cu episcopul existent. |
| − | În timpul | + | În timpul [[persecuții împotriva creștinilor|persecuțiilor împotriva creștinilor]] ordonate de către împăratul Maximinus, Ipolit a fost exilat în insula Sardinia, unde a murit ca [[mucenic]] în anul 235. Trupul său a fost adus la Roma și înmormântat într-un cimitir de pe Via Tiburtina. În jurul anului 255, Biserica l-a declarat [[martir]], ceea ce demonstrează faptul că el se împăcase cu Biserica și nu mai era considerat [[Schisme (cronologie)|schismatic]]. |
| + | |||
| + | ==Iconografie== | ||
| + | [[Dionisie din Furna]] arată că Sfântul Sfințit Ipolit al Romei se zugrăvește tânăr, cu puțină barbă (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, p. 153). | ||
==Surse== | ==Surse== | ||
| Linia 22: | Linia 26: | ||
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=100351 OCA: Hieromartyr Hippolytus the Pope of Rome] | *en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=100351 OCA: Hieromartyr Hippolytus the Pope of Rome] | ||
| − | |||
[[Categorie: Mucenici]] | [[Categorie: Mucenici]] | ||
| − | [[Categorie: | + | [[Categorie: Preoți]] |
| − | |||
[[en:Hippolytus of Rome]] | [[en:Hippolytus of Rome]] | ||
| + | [[el:Ιππόλυτος Ρώμης]] | ||
Versiunea curentă din 30 ianuarie 2021 06:11
Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit Romanul (sau Ipolit al Romei) a fost un preot și scriitor bisericesc din secolul al treilea. El este considerat a fi fost „antipapă” al Bisericii de la Roma, între anii 217 - 235. Se numără printre cei mai importanți teologi creștini ai acelor timpuri. Prăznuirea sa este pe 30 ianuarie.
Viața
Ipolit s-a născut în jurul anului 170. Nu se cunosc prea multe despre începuturile vieții sale. Deși limba sa maternă era greaca, el a trăit la Roma încă din tinerețe.
A fost un discipol al lui Irineu de Lyon, iar după întâlnirea sa cu Origen a preluat multe și din învățăturile acestuia.
Din analiza operei sale principale Philosophoumena, se pare că Ipolit era deja preot în Roma în perioada în care Victor era episcop al Romei. Ipolit se remarca printre ceilalți preoți prin cultură, elocvență, zel, seriozitate și morală. A devenit episcop, așa cum relatează Eusebiu de Cezareea și Ieronim (dar care nu specifică în care oraș anume a fost episcop Ipolit). Poetul roman Prudentius spune că Ipolit era episcop de Portus (portul Romei la Marea Mediterană în acel timp).
Philosophoumena este de fapt doar o parte a scrierii sale mai mari „Respingerea tuturor ereziilor”. În această operă a sa, Ipolit exprimă o opinie separată față de episcopul Zefirinus, pe care îl consideră „necalificat pentru legile Bisericii” (Zefirinus se arăta îngăduitor cu cei care încălcau aceste legi). Mai mult, Ipolit îl critică și pe Papa Calist I, episcopul de atunci al Romei, pentru reprimirea în sânul Bisericii a recidiviștilor în erezii. De asemenea, în „Respingerea tuturor ereziilor” Ipolit combate doctrinele gnosticilor și le condamnă ca fiind eretice, arătând că punctele lor de vedere au fost preluate din filosofia păgână și din teozofiile orientale.
Ipolit a intrat în conflict cu opiniile episcopului Romei și în domeniul hristologiei. Aceste conflicte au generat mari disensiuni în sânul comunității creștine, ajungându-se până acolo încât Ipolit să fie ales episcop al Romei (primul „antipapă”) la rivalitate cu episcopul existent.
În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de către împăratul Maximinus, Ipolit a fost exilat în insula Sardinia, unde a murit ca mucenic în anul 235. Trupul său a fost adus la Roma și înmormântat într-un cimitir de pe Via Tiburtina. În jurul anului 255, Biserica l-a declarat martir, ceea ce demonstrează faptul că el se împăcase cu Biserica și nu mai era considerat schismatic.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că Sfântul Sfințit Ipolit al Romei se zugrăvește tânăr, cu puțină barbă (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, p. 153).
