Procopie Decapolitul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: Cuviosul '''Procopie Decapolitul''' a fost un călugăr mărturisitor pentru sfintele icoane în secolul al VIII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ort...)
 
m (Surse: +categ.)
 
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator)
Linia 4: Linia 4:
 
Sfântul Procopie Decapolitul a trăit în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor|persecuțiilor]] împăratului [[Iconoclasm|iconoclast]] Leon III Isaurul (717-741). Era originar din [[Decapole]], în Isauria (Asia Mică), și mai târziu a devenit monah la [[Constantinopol]], ca și sfântul [[Grigorie Decapolitul]] (prăznuit la [[20 noiembrie]]).
 
Sfântul Procopie Decapolitul a trăit în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor|persecuțiilor]] împăratului [[Iconoclasm|iconoclast]] Leon III Isaurul (717-741). Era originar din [[Decapole]], în Isauria (Asia Mică), și mai târziu a devenit monah la [[Constantinopol]], ca și sfântul [[Grigorie Decapolitul]] (prăznuit la [[20 noiembrie]]).
  
Acest sfânt a intrat de tânăr în [[Monahism|viața monahicească]] și deprinzându-se cu tot felul de nevoințe, s-a curățit pe sine în chip desăvârșit. Iar mai pe urmă, mustrând vitejește și disprețuind pe cei ce defăimau păgânește rânduiala [[Întruparea|întrupării]] Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]] și nu se închinau icoanei întrupării lui Hristos, a încredințat adevărul dreptei credinţe, nu numai prin cuvinte, ci chiar prin pătimirile sale. Pentru aceasta s-a arătat mare mărturisitor, împreună cu [[ucenic]]ul lui, Vasile Mărturisitorul (prăznuit la [[28 februarie]]).
+
Acest sfânt a intrat de tânăr în [[Monahism|viața monahicească]] și deprinzându-se cu tot felul de nevoințe, s-a curățit pe sine în chip desăvârșit. Iar mai pe urmă, mustrând vitejește și disprețuind pe cei ce defăimau păgânește rânduiala [[Întruparea|întrupării]] Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]] și nu se închinau icoanei întrupării lui Hristos, a încredințat adevărul dreptei credinţe, nu numai prin cuvinte, ci chiar prin pătimirile sale. Pentru aceasta s-a arătat mare mărturisitor, împreună cu [[ucenic]]ul lui, [[Vasile Mărturisitorul]] (prăznuit la [[28 februarie]]).
  
 
După moartea tiranului împărat Leon Isaurul (741) însă ieșit din temniță și iarăși cu aceeași petrecere și nevoință s-a ostenit în [[mănăstire]]a sa, îndemnând spre dreapta credință în multe vremi. Apoi făcând multe minuni, s-a mutat în pace către Domnul mulți ani mai târziu.
 
După moartea tiranului împărat Leon Isaurul (741) însă ieșit din temniță și iarăși cu aceeași petrecere și nevoință s-a ostenit în [[mănăstire]]a sa, îndemnând spre dreapta credință în multe vremi. Apoi făcând multe minuni, s-a mutat în pace către Domnul mulți ani mai târziu.
 +
 +
==Imnografie==
 +
 +
[[Condac]], [[glas]]ul al 4-lea:
 +
 +
Luceafăr dobândindu-te astăzi Biserica, risipește toată negura relei credințe, învrednicindu-te pe tine de cele cerești, învățătorule Procopiu mărite.
  
 
==Surse==
 
==Surse==
Linia 14: Linia 20:
 
[[Categorie:Mărturisitori]]
 
[[Categorie:Mărturisitori]]
 
[[Categorie:Cuvioși]]
 
[[Categorie:Cuvioși]]
 +
[[Categorie:Sfinți bizantini]]

Versiunea curentă din 9 octombrie 2020 11:22

Cuviosul Procopie Decapolitul a fost un călugăr mărturisitor pentru sfintele icoane în secolul al VIII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 27 februarie.

Viața

Sfântul Procopie Decapolitul a trăit în timpul persecuțiilor împăratului iconoclast Leon III Isaurul (717-741). Era originar din Decapole, în Isauria (Asia Mică), și mai târziu a devenit monah la Constantinopol, ca și sfântul Grigorie Decapolitul (prăznuit la 20 noiembrie).

Acest sfânt a intrat de tânăr în viața monahicească și deprinzându-se cu tot felul de nevoințe, s-a curățit pe sine în chip desăvârșit. Iar mai pe urmă, mustrând vitejește și disprețuind pe cei ce defăimau păgânește rânduiala întrupării Mântuitorului nostru Iisus Hristos și nu se închinau icoanei întrupării lui Hristos, a încredințat adevărul dreptei credinţe, nu numai prin cuvinte, ci chiar prin pătimirile sale. Pentru aceasta s-a arătat mare mărturisitor, împreună cu ucenicul lui, Vasile Mărturisitorul (prăznuit la 28 februarie).

După moartea tiranului împărat Leon Isaurul (741) însă ieșit din temniță și iarăși cu aceeași petrecere și nevoință s-a ostenit în mănăstirea sa, îndemnând spre dreapta credință în multe vremi. Apoi făcând multe minuni, s-a mutat în pace către Domnul mulți ani mai târziu.

Imnografie

Condac, glasul al 4-lea:

Luceafăr dobândindu-te astăzi Biserica, risipește toată negura relei credințe, învrednicindu-te pe tine de cele cerești, învățătorule Procopiu mărite.

Surse