Sansala și Eutihie din Dacia

Cuvioșii părinți Sansala preotul și Eutihie preotul, au viețuit în secolul al IV-lea pe teritoriul Daciei, printre goții care ocupaseră o parte din acel teritoriu, unde au propovăduit Evanghelia lui Hristos, catehizând și botezând un număr mare de goți, dar și de daco-romani.

Cuviosul Sansala, preotul

Preotul Sansala este amintit în actul martiric al Sfântului Mucenic Sava de la Buzău (Sava Gotul).

De origine got, Sansala s-a născut în zona Buzăului de azi, din părinți creștini. S-a învrednicit din tinerețe cu darul preoției. Misiunea sa creștinească, pe care a desfășurat-o cu o mare dragoste, i-a adus aprecierea creștinilor din ținutul Buzăului. Prin propovăduirea Evangheliei lui Hristos, preotul Sansala a adus la calea cea buna a credinței numeroase suflete păgâne, rătăcite în întunericul idolatriei, ajutat fiind de un tânăr ucenic și fiu duhovnicesc al său, Sava Gotul, cel care a devenit mai apoi Sf. mucenic Sava de la Buzău.

În „Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goția către Biserica lui Dumnezeu care se găsește în Capadocia și către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale” adresată Sfântului Ierarh Vasile cel Mare și care a însoțit moaștele Sfântului Mucenic Sava de la Buzău, prin anii 373-374, se vorbește și despre evlavia, râvna și curajul cu care mărturisea Cuviosul Sansala pe Hristos în ținutul Buzăului.

În anul 372, regele got Athanaric a ordonat persecuții aprige împotriva creștinilor. Astfel, preotul Sansala este prins și chinuit pentru credința sa în Hristos împreuna cu ucenicul său, Sava Gotul. În cele din urmă, preotul este eliberat, dar ucenicul Sava a fost martirizat. Moaștele acestuia au fost luate în cele din urmă de preotul Sansala și trimise la sud de Dunăre, episcopului Ascholius.

Slujind încă mulți ani Biserica lui Hristos, fericitul preot Sansala s-a mutat la Domnul spre sfârșitul secolului al IV-lea, bucurându-se de viața cea veșnică în Împărăția cea Cerească.

Cuviosul Eutihie, preotul

Preotul Eutihie este amintit de Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, care vorbește foarte frumos despre viața sa. Cuviosul parinte Eutihie era de loc din Cezareea Capadociei. Îndrumat fiind de puterea Duhului Sfânt, acesta a venit în Dacia (ocupată pe atunci de goți) pentru a-l mărturisi pe Hristos, desfășurând aici o intensa activitate de catehizare, convertire și botezare a numeroși goți, precum și daco-romani.

Începând Athanaric, regele goților, apriga persecuție împotriva creștinilor (în anul 372), iar episcopul goților Ulfila retrăgându-se la sud de Dunăre, Cuviosul părinte Eutihie rămâne în ținuturile Carpaților de curbură (actualele județe Buzău și Vrancea) drept cel mai aprig propovăduitor al Evangheliei lui Hristos. Cuviosul Eutihie era un mare ascet, de aceea se învrednicise de la Dumnezeu de darul facerii de minuni și al vindecării de boli.

Ducând o luptă misionară aprigă cu ereticii arianiști și cu păgânii, preotul Eutihie s-a mutat la Domnul, lăsând în urmă un mare număr de ucenici și fii duhovnicești salvați de la „moartea cea de veci” prin credința în Hristos Domnul.