Ulfila

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Ulfila înconjurat de alfabetul gotic

Ulfila sau Wulfila (în traducere, „micul lup”) (c. 310-383), episcop, propovăduitor și traducător, a fost un got (sau pe jumătate got) care și-a petrecut o mare parte din viață în Imperiul Bizantin, pe vremea în care arianismul era la apogeu. În ciuda credințelor sale eretice, adesea este numit „Apostolul goților”.

Viața

Din strămoși capadocieni, Ulfila era pe deplin de partea goților (printre care se și născuse) atât ca limbă cât și ca simpatie. Și-a petrecut primii ani din viață în Constantinopol. A fost hirotonit episcop (c. 341) de către Eusebiu de Nicomidia, arianul devenit ulterior arhiepiscop de Constantinopol. Curând după aceea s-a întors la poporul său pentru a începe activitatea misionară, mai întâi la granițele imperiului și apoi în rândul goților care se stabiliseră în provincia Moesia.

Ulfila a tradus Sfânta Scriptură din grecește în limba gotică, omițând, după spusele lui Filostorgius, Cărțile Regilor, care îi putea face pe goți, deja gata de război în orice moment, să fie inspirați negativ de acțiunile războinice conținute în acele texte. Pentru traducerea sa, el a creat un alfabet gotic pentru scriere. Fragmentele care au supraviețuit sunt cunoscute sub numele de Codex Argenteus, și se găsesc în Biblioteca Universității din Uppsala.

Ulfila a convertit numeroși vizigoți și ostrogoți propovăduindu-le creștinismul arian, ceea ce a făcut ca atunci când ei s-au stabilit în vestul Mediteranei să fie deosebiți de vecinii lor ortodocși. Mulți savanți consideră că arianismul creștinismului gotic este cel care a determinat, ulterior, introducerea lui Filioque în Crezul niceo-constantinopolitan la Sinodul din Toledo (Spania) din 447, într-o tentativă prin intermediul crezului de a sprijini dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu.

Crezul arian și Ulfila

Crezul lui Ulfila, așa cum este adăugat într-o scrisoare de laudă trimisă lui de fostul fiu și ucenic scitul Auxentius de Durostorum (moderna Silistra) pe Dunăre, care a devenit episcop de Milano, este o mărturie clară asupra tezelor ariane centrale, care îl separă pe Dumnezeu Tatăl („fără de început”) de al doilea, mai puțin Dumnezeu, Hristos („Unul-născut”), care a fost născut înainte de timp și care a creat lumea și Duhul Sfânt, creat de Tatăl prin Fiul:

Cred că există un singur Dumnezeu Tatăl, singurul fără început și invizibil și un Fiu Unul-născut, Domnul și Dumnezeul nostru, creator și făcător al tuturor lucrurilor, neavând pe nimeni asemănător până la El. Așadar există un singur Dumnezeu al tuturor, care, de asemenea, este Dumnezeul Dumnezeului nostru, și cred în Duhul Sfânt, o putere care luminează și sfințește. Așa cum spune Hristos după Înviere Apostolilor săi: „Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.” (Luca 24:49) Și iarăși: „Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi.” (Fapte 1:8) Nici Dumnezeu și nici Domn, dar slujitorul credincios al lui Hristos; nu egal cu el, dar supus și ascultător în toate Fiului. Și mai cred că Fiul este supus și ascultător în toate lui Dumnezeu Tatăl.

Scrisoare lui Auxentius, respingând cu putere faptul că Ulfila a fost un eretic, a fost păstrată într-o copie introdusă de Sfântul Ambrozie al Milanului în lucrarea sa De Fide.

Surse

Legături externe