Ioanichie cel Mare

Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Ioanichie cel Mare a fost un ascet care a trăit în secolele VIII-IX. A fost un mare făcător de minuni, atât în timpul vieţii cât şi după adormirea sa. Prăznuirea sa se face pe 4 noiembrie.

Viaţa

Ioanichie s-a născut în satul Marikata din provincia Bitinia, în Asia Mică. A crescut într-o familie de ciobani. Părinţii lui se numeau Miritrichie şi Anastasia. Ca tânăr păstor, Ioanichie se retrăgea adeseori în singurătate şi rugăciune, în timp ce păştea oile. Când a ajuns la vârsta adultă, a slujit o vreme ca soldat în armată, mai ales în timpul războaielor bizantinilor cu bulgarii.

După încheierea serviciului militar, Ioanichie s-a retras în singurătate pe Muntele Olimp. Acolo a fost tuns în monahism. A petrecut în nevoinţe vreme de mai bine de cincizeci de ani; a călătorit mult şi a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni: vindeca bolile, alunga demonii şi îmblânzea fiarele sălbatice. Era foarte înalt, bine făcut şi impresiona prin forţa sa fizică, însă era şi mai cunoscut pentru nemăsurata lui smerenie şi blândeţe.

S-a implicat activ în controversele care zguduiau viaţa Bisericii de atunci, şi anume cele legate de controversa iconoclastă. Iniţial a luat partea iconoclaştilor, însă pricepând că se înşelase, a părăsit erezia iconoclastă şi a devenit un fervent iconodul, pledând în favoarea cinstirii icoanelor. A fost un prieten apropiat al patriarhului Metodie I al Constantinopolului. A trăit nouăzeci şi patru de ani şi trecut cu pace la Domnul în anul 846.

Rugăciunea Sf. Ioanichie

Această rugăciune i-a fost atribuită Sf. Ioanichie cel Mare. Se spune că repeta o versiune a acestei rugăciuni intercalată între versetele din Psalmi.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh; Treime Sfântă, slavă Ţie.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Stea prealuminoasă te-ai arătat pe pământ, luminând în lume şi pe cei ce sunt în negura patimilor strălucindu-i, şi doctor prea tare celor bolnavi.Ci ca cel ce ai luat dar de tămăduiri, celor ce te rugăm pe tine, dă-ne toată vindecarea, ca să strigăm: Bucură-te, Părinte Ioanichie!

Iconografie

Dionisie din Furna, în Erminia sa (Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 160, 190), arată că Sf. Ioanichie cel Mare se zugrăveşte ca un cuvios bătrân, cu barba lungă, cu părul lung, îmbrăcat cu o singură haină, desculţ şi purtând în mână o cruce, zicând rugăciunea sa: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh; Treime Sfântă, slavă Ţie”.

Surse

OrthodoxWiki:Ioannikios the Great, după: Saint Ioannikios the Great of Olympus

Legături externe

• ro: Sinaxar 4 noiembrie, Sf. Ioanichie cel Mare, Vieţile Sfinţilor - 4 noiembrie.
• ro: Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Ioanichie cel Mare
• ro: Proloagele, 4 noiembrie, Sf. Cuv. Ioanichie cel Mare de la Olimp.
• en: OCA: Venerable Joannicius the Great
• en: The Venerable Joannicius The Great † NOVEMBER 4, 846 (ROCOR)
• en: The Venerable Ioannicius the Great (Proloagele de la Ohrida)