Cartea a IV-a a Regilor: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Introducere)
(→‎Rezumat)
Linia 7: Linia 7:
 
==Rezumat==
 
==Rezumat==
 
Împăraţii sunt, în marea lor majoritate, [[idolatri]] şi răi, în frunte cu [[Manase]] ([[ucigaş]], [[idolatru]], [[vrăjitor]]; totuşi el se smereşte şi se întoarce la [[credinţă]]), ceea ce îl face pe Dumnezeu să dea poporul lui [[Iuda]] în mâinile jefuitorilor (asirieni), iar apoi să hotărască ,,curăţirea Ierusalimului ca o farfurie care se curăţeşte şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce e curăţită”.  
 
Împăraţii sunt, în marea lor majoritate, [[idolatri]] şi răi, în frunte cu [[Manase]] ([[ucigaş]], [[idolatru]], [[vrăjitor]]; totuşi el se smereşte şi se întoarce la [[credinţă]]), ceea ce îl face pe Dumnezeu să dea poporul lui [[Iuda]] în mâinile jefuitorilor (asirieni), iar apoi să hotărască ,,curăţirea Ierusalimului ca o farfurie care se curăţeşte şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce e curăţită”.  
−
:Regii care plac lui Dumnezeu sunt excepţii, două fiind notabile: [[Ezechia]], [[împărat]] fără asemănare în raport cu toţi împăraţii lui Iuda, nimicitorul [[idolatriei]], învingătorul lui [[Sanherib]], care cade în [[fudulie]] spre sfârşitul vieţii şi [[Iosia]], împăratul lui Iuda, care s-a întors către Domnul din toată inima întocmai după toată legea lui [[Moise]] ca niciun alt împărat; nimicitorul idolatriei şi vrăjitoriei, cel care reuşeşte să întoarcă inima poporului spre [[Dumnezeu]].  
+
:Regii care plac lui Dumnezeu sunt excepţii, două fiind notabile. [[Ezechia]], [[împărat]] fără asemănare în raport cu toţi împăraţii lui Iuda, nimicitorul [[idolatriei]], învingătorul lui [[Sanherib]]; împaratul lui Iuda face greşeala de a arăta solilor babilonieni locul tututor lucrurilor de preţ, care vor fi toate luate de împaratul Babilonului. [[Iosia]], împăratul lui Iuda, s-a întors către Domnul din toată inima întocmai după toată legea lui [[Moise]] ca niciun alt împărat; el este nimicitorul idolatriei şi vrăjitoriei, cel care reuşeşte să întoarcă inima poporului spre [[Dumnezeu]].  
 
:Împăraţii sunt asistaţi de [[Ilie]] şi [[Elisei]], succesorul acestuia, care devine  figura emblematică a cărţii, şi care este înlocuit, după moarte, de profetul [[Isaia]]. Profetul Elisei este succesorul lui Ilie, de la care cere, la investitură, o măsură îndoită din duhul său. Ilie spune că a cerut un lucru greu şi că aceasta se va întâmpla doar dacă îl va vedea când va fi răpit la cer. [[Elisei]] vede cum un car de foc şi nişte cai de foc apar şi Ilie se înălţă la cer într-un vârtej de vânt. Făcător de minuni (desparte apele Iordanului cu mantaua lui Ilie, vindeca apele de la Ierihon, înmulţeşte untdelemnul unei femei ajutând-o să nu-şi vândă copiii ca robi, înmulţeşte pâinile, loveşte cu lepră pe Ghehazi, slujitorul său pentru iubirea sa de arginţi, învie pe fiul Sunamitei, oasele sale îl învie pe un mort care se atinge de ele), [[vindecător]] (vindecă de lepră pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei), Elisei moare din pricina unei [[boli]].
 
:Împăraţii sunt asistaţi de [[Ilie]] şi [[Elisei]], succesorul acestuia, care devine  figura emblematică a cărţii, şi care este înlocuit, după moarte, de profetul [[Isaia]]. Profetul Elisei este succesorul lui Ilie, de la care cere, la investitură, o măsură îndoită din duhul său. Ilie spune că a cerut un lucru greu şi că aceasta se va întâmpla doar dacă îl va vedea când va fi răpit la cer. [[Elisei]] vede cum un car de foc şi nişte cai de foc apar şi Ilie se înălţă la cer într-un vârtej de vânt. Făcător de minuni (desparte apele Iordanului cu mantaua lui Ilie, vindeca apele de la Ierihon, înmulţeşte untdelemnul unei femei ajutând-o să nu-şi vândă copiii ca robi, înmulţeşte pâinile, loveşte cu lepră pe Ghehazi, slujitorul său pentru iubirea sa de arginţi, învie pe fiul Sunamitei, oasele sale îl învie pe un mort care se atinge de ele), [[vindecător]] (vindecă de lepră pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei), Elisei moare din pricina unei [[boli]].

Versiunea de la data 8 octombrie 2010 08:25

Introducere

Cartea III a Regilor este una din cărţile istorice ale Vechiului Testament.[1][2][3][4]Cartea urmăreşte ultimele fapte ale profetului Ilie înainte de răpirea sa la cer şi domnia împăraţilor lui Israel şi Iuda (de la Ahazia -Israel până la Ismael- Israel şi Ioiachin-Iuda), asistaţi de proorocii Ilie, Elisei şi Isaia. Această istorie este evocată şi în altă carte istorică a Vechiului Testament, Cartea a doua a Cronicilor. Cărţile 3 şi 4 Regi au format o singură carte în textul ebraic până la Daniel Bomberg, ca şi Cărţile 1, 2 Regi. În Septuaginta şi în Vulgata lui Ieronim sunt împărţite în două.

Autorul s-a folosit la scrierea cărţilor de izvoare pe care le aminteşte: Cartea cronicilor lui Iuda (4Regi14.18, 3Regi 15.23), Cartea cronicilor lui Israel (4Regi14.28, 3Regi 16.5,14. 4Regi 1.18), Cartea faptelor lui Solomon (3Regi 11.41).
Referitor la timpul scrierii cărţilor, este sigur că ele s-au scris în timpul robiei babilonice. autorul n-a trăit eliberarea poporului din robie de către Cirus, deoarece n-ar fi lăsat neamintită această dată atât de importantă şi îmbucurătoare. Ultimul termen istoric amintit în carte este anul 37 al robiei, anul eliberării lui Ioiachin din temniţă şi repunerea lui în onoarea de rege (4Regi 25.27). Aşadar termenul a quo al scrierii cărţii este 562, iar termenul ad quem, 536 i.Hr, anul eliberării.
Limba cărţii, concepţia ei, faptul că ultimul capitol al cărţii este aproape literal identic cu istoria din cartea lui Ieremia (4Regi 24.18-25.30 cu Ier52.1-34) dar şi faptul că nu se face nicio amintire de profetul Ieremia, care în frământările politice, sociale şi religioase premergătoare nimicirii regatului a jucat un rol atât de important, acestea îi fac pe mulţi cercetători biblici să-i atribuie cartea lui Ieremia, aşa cum susţine de altfel şi tradiţia iudaică.

Rezumat

Împăraţii sunt, în marea lor majoritate, idolatri şi răi, în frunte cu Manase (ucigaş, idolatru, vrăjitor; totuşi el se smereşte şi se întoarce la credinţă), ceea ce îl face pe Dumnezeu să dea poporul lui Iuda în mâinile jefuitorilor (asirieni), iar apoi să hotărască ,,curăţirea Ierusalimului ca o farfurie care se curăţeşte şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce e curăţită”.

Regii care plac lui Dumnezeu sunt excepţii, două fiind notabile. Ezechia, împărat fără asemănare în raport cu toţi împăraţii lui Iuda, nimicitorul idolatriei, învingătorul lui Sanherib; împaratul lui Iuda face greşeala de a arăta solilor babilonieni locul tututor lucrurilor de preţ, care vor fi toate luate de împaratul Babilonului. Iosia, împăratul lui Iuda, s-a întors către Domnul din toată inima întocmai după toată legea lui Moise ca niciun alt împărat; el este nimicitorul idolatriei şi vrăjitoriei, cel care reuşeşte să întoarcă inima poporului spre Dumnezeu.
Împăraţii sunt asistaţi de Ilie şi Elisei, succesorul acestuia, care devine figura emblematică a cărţii, şi care este înlocuit, după moarte, de profetul Isaia. Profetul Elisei este succesorul lui Ilie, de la care cere, la investitură, o măsură îndoită din duhul său. Ilie spune că a cerut un lucru greu şi că aceasta se va întâmpla doar dacă îl va vedea când va fi răpit la cer. Elisei vede cum un car de foc şi nişte cai de foc apar şi Ilie se înălţă la cer într-un vârtej de vânt. Făcător de minuni (desparte apele Iordanului cu mantaua lui Ilie, vindeca apele de la Ierihon, înmulţeşte untdelemnul unei femei ajutând-o să nu-şi vândă copiii ca robi, înmulţeşte pâinile, loveşte cu lepră pe Ghehazi, slujitorul său pentru iubirea sa de arginţi, învie pe fiul Sunamitei, oasele sale îl învie pe un mort care se atinge de ele), vindecător (vindecă de lepră pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei), Elisei moare din pricina unei boli.
  1. ↑ Alfred Hârlăoanu- O istorie a mozaismului şi a Israelului antic, Editura Nemira, 2001, ISBN 973-569-508-1
  2. ↑ Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, , Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5,
  3. ↑ Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,
  4. ↑ Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2,
    5. Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_a_IV-a_a_Regilor&oldid=19769”