Sinod: Diferență între versiuni
(legături interne) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | '''Sinodul''' (ngr. σύνοδος ''sinodos'', lat. ''synodus'', fr. ''synode'') este o adunare a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii creştine]], la care participă în primul rând [[episcop]]ii, ca reprezentanţi ai diferitelor [[Biserică|Biserici]] locale; episcopii pot fi însoţiţi de [[Teolog|teologi]] şi [[cleric]]i, mai rar şi de [[laic]]i (teologi sau delegaţi). | |
| − | |||
| − | '''Sinodul''' (ngr. σύνοδος ''sinodos'', lat. ''synodus'', fr. ''synode'') este o adunare a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii creştine]], la care participă în primul rând [[episcop]]ii ca reprezentanţi | ||
==Terminologie== | ==Terminologie== | ||
| − | Termenul teologic provine din | + | Termenul teologic de sinod provine din cuvântul grecesc σγνοδος, care înseamnă "adunare", şi este sinonim atât cu latinescul ''concilium'', cât şi cu termenul slavon ''sobor'' (acesta din urmă putând avea o semantică mai largă). |
| − | În limba bisericească românească veche era folosit cel mai adesea termenul "sobor" (de exemplu: "sobor a toată lumea" pentru "sinod ecumenic"). Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, înţelesul de "sinod" al termenului "sobor" este abandonat în limba română, şi termenii de "sinod" şi "conciliu" sunt folosiţi un timp în paralel. În secolul XX, termenul de "sinod" se încetăţeneşte definitiv în limba teologică a Ortodoxiei româneşti, iar termenul de "conciliu" este rezervat pentru sinoadele locale ale Bisericii Catolice din al doilea mileniu, de după [[Marea Schismă]]. | + | În limba bisericească românească veche era folosit cel mai adesea termenul "sobor" (de exemplu: "sobor a toată lumea" pentru "sinod ecumenic"). Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, înţelesul de "sinod" al termenului "sobor" este abandonat în limba română, şi termenii de "sinod" şi "conciliu" sunt folosiţi un timp în paralel. În secolul XX, termenul de "sinod" se încetăţeneşte definitiv în limba teologică a Ortodoxiei româneşti, iar termenul de "conciliu" este rezervat pentru sinoadele locale ale [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Catolice]] din al doilea mileniu, de după [[Marea Schismă]]. |
==Feluri de sinoade== | ==Feluri de sinoade== | ||
| − | În înţelesul [[ | + | În înţelesul [[Biserica Ortodoxă Română|Ortodoxiei]], sinoadele pot să fie de multe feluri, şi au diferite grade de autoritate. |
În tradiţia ortodoxă, ''sinod'' înseamnă o adunare a unei comunităţi a Bisericii pentru a decide asupra unor subiecte de doctrină sau administrative ale acelei comunităţi, atât la nivel local cât şi la cele mai înalte nivele ale jurisdicţiilor. Un [[sinod ecumenic]] este un sinod al întregii Biserici. Cuvântul ''sinod'' este aplicat frecvent în cadrul Bisericii Ortodoxe adunărilor permanente ale [[episcop]]ilor de rang înalt ale bisericilor [[autonomie|autonome]] şi [[autocefalie|autocefale]] şi care se ocupă de treburile administrative curente ale acelei biserici. Aceste adunări sunt cunoscute sub numele de ''[[Sfântul Sinod|sfinte sinoade]]''. | În tradiţia ortodoxă, ''sinod'' înseamnă o adunare a unei comunităţi a Bisericii pentru a decide asupra unor subiecte de doctrină sau administrative ale acelei comunităţi, atât la nivel local cât şi la cele mai înalte nivele ale jurisdicţiilor. Un [[sinod ecumenic]] este un sinod al întregii Biserici. Cuvântul ''sinod'' este aplicat frecvent în cadrul Bisericii Ortodoxe adunărilor permanente ale [[episcop]]ilor de rang înalt ale bisericilor [[autonomie|autonome]] şi [[autocefalie|autocefale]] şi care se ocupă de treburile administrative curente ale acelei biserici. Aceste adunări sunt cunoscute sub numele de ''[[Sfântul Sinod|sfinte sinoade]]''. | ||
Versiunea de la data 3 septembrie 2010 09:47
Sinodul (ngr. σύνοδος sinodos, lat. synodus, fr. synode) este o adunare a Bisericii creştine, la care participă în primul rând episcopii, ca reprezentanţi ai diferitelor Biserici locale; episcopii pot fi însoţiţi de teologi şi clerici, mai rar şi de laici (teologi sau delegaţi).
Terminologie
Termenul teologic de sinod provine din cuvântul grecesc σγνοδος, care înseamnă "adunare", şi este sinonim atât cu latinescul concilium, cât şi cu termenul slavon sobor (acesta din urmă putând avea o semantică mai largă).
În limba bisericească românească veche era folosit cel mai adesea termenul "sobor" (de exemplu: "sobor a toată lumea" pentru "sinod ecumenic"). Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, înţelesul de "sinod" al termenului "sobor" este abandonat în limba română, şi termenii de "sinod" şi "conciliu" sunt folosiţi un timp în paralel. În secolul XX, termenul de "sinod" se încetăţeneşte definitiv în limba teologică a Ortodoxiei româneşti, iar termenul de "conciliu" este rezervat pentru sinoadele locale ale Bisericii Catolice din al doilea mileniu, de după Marea Schismă.
Feluri de sinoade
În înţelesul Ortodoxiei, sinoadele pot să fie de multe feluri, şi au diferite grade de autoritate.
În tradiţia ortodoxă, sinod înseamnă o adunare a unei comunităţi a Bisericii pentru a decide asupra unor subiecte de doctrină sau administrative ale acelei comunităţi, atât la nivel local cât şi la cele mai înalte nivele ale jurisdicţiilor. Un sinod ecumenic este un sinod al întregii Biserici. Cuvântul sinod este aplicat frecvent în cadrul Bisericii Ortodoxe adunărilor permanente ale episcopilor de rang înalt ale bisericilor autonome şi autocefale şi care se ocupă de treburile administrative curente ale acelei biserici. Aceste adunări sunt cunoscute sub numele de sfinte sinoade.
