Sara de la Schetia

Harta Egiptului monastic

Cuvioasa Sara (gr. Σάῤῥα - Sarra) este o maică duhovnicească - amma, echivalentul feminin al lui avva în lumea monastică - care a trăit în pustia Egiptului, probabil la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 13 iulie.

Viața

Maica Sara este una din puținele maici duhovnicești care sunt prezente în Patericul egiptean, care este și singura sursă fiabilă pentru viața ei. A trăit timp de 60 de ani undeva în pustia Egiptului de Sus, nu departe de Schetia, dar în apropierea Nilului (Sara 3). O vedem că a fost în legătură cu monahii schitioți și chiar cu avva Pafnutie (Sara 9), probabil preotul de la Schetia pe care l-a întâlnit și Ioan Casian în anul 395 (și care pe atunci avea deja 90 de ani).

A murit la o vârstă înaintată și fiind cinstită în lumea monahicească egipteană (Sara 4).

Pentru maica Sara (Petericul egiptean)

1. Povestitu-s-a despre maica Sara, că a răbdat treisprezece ani, fiind luptată tare de dracul curviei și niciodată nu s-a rugat să se depărteze războiul de la dânsa, ci mai vârtos zicea: Dumnezeule, dă-mi putere!

2. Au năpădit odată asupra ei mai tare, același duh al curviei, punându-i în minte deșertăciunile lumii. Iar ea, slăbind de frica lui Dumnezeu și de nevoință, s-a suit într-o zi în chilioara ei, să se roage. Și i s-a arătat ei cu trup duhul curviei și i-a zis: Tu m-ai biruit, Saro! Iar ea a zis: Nu te-am biruit eu, ci Stăpânul meu, Hristos!

3. Se spunea despre dânsa că deasupra râului a petrecut, locuind șaizeci de ani și nu s-a aplecat să-l vadă.

4. Altădată au venit la dânsa doi bătrâni pustnici mari, din părțile Pelusiului. Și când mergeau, ziceau între ei: Să smerim pe bătrâna aceasta! Și i-au zis: Vezi să nu se înalțe cugetul tău și să zici: Iată pustnicii vin la mine care sunt o femeie. Le-a zis lor maica Sara: Adevărat, cu firea sunt femeie, dar nu cu mintea.

5. A zis maica Sara: De mă voi ruga lui Dumnezeu ca toți oamenii să aibă veste către mine, mă voi afla cerând iertare la ușa fiecăruia; ci mai bine mă voi ruga ca inima mea să fie curată cu toți.

6. A zis iarăși: Pun piciorul meu pe scară să mă sui și pun moartea înaintea ochilor mei, mai înainte de a mă sui pe scară.

7. A zis iarăși: Bine este și pentru oameni a face milostenie; că deși este pentru plăcerea oamenilor, dar vine spre plăcerea lui Dumnezeu.

8. Venit-au odată niște schiteni la maica Sara, iar ea le-a pus lor înainte un paner cu poame. Ei lăsând cele bune, mâncau cele putrede. Și le-a zis lor: Cu adevărat, schiteni sunteți!

9. A trimis maica Sara la avva Pafnutie, zicând: Lucrul lui Dumnezeu ai făcut că ai lăsat să se necinstească fratele tău? Și a zis bătrânul: Ca cel ce fac lucrul lui Dumnezeu, treabă nu am cu nimeni.

10. A spus iarăși fraților: Eu sunt bărbat, iar voi sunteți femei.

Surse

• Patericul egiptean - ediția românească
• Les sentences des Pères du désert - collection alphabétique, Solesmes, 1981, p. 306-307
• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• Pateric Egyptean, ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan), p. 265