Mănăstirea Lupșa
| Mănăstirea Lupșa | |
| |
| Jurisdicție | Arhiepiscopia Alba-Iuliei |
| Tip | călugări |
| Înființată | secolul XV |
| Ctitori | Familia cnejilor Cândea |
| Stareț | Arhimandrit Melhisedec Ungureanu |
| Mărime aprox. | 25 viețuitori |
| Localizare |  com. Lupșa, jud. Alba
|
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | psaltică bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | Schitul „Învierea Domnului” - com. Albac (după Pleșe) |
| Hramuri | „Înălțarea Sfintei Cruci” la mănăstire și altarul de vară; „Sf. Ier. Nicolae” la biserica de lemn; „Adormirea Maicii Domnului” și „Cuv. Siluan și Sofronie Athoniții” la noua biserică-paraclis. |
| Site web oficial | - |
Mănăstirea Lupșa este o mănăstire ortodoxă din comuna Lupșa, în județul Alba. Este unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale ortodoxe de pe Valea Arieșului şi adăpostește cea mai veche biserică de lemn păstrată până astăzi în Transilvania.[1]
Cuprins
Istoric
Puține date s-au păstrat despre viața acestei mănăstiri; se știe totuși că în secolele XIV-XV moșia Lupșa se află în stăpânirea cnejilor Cândea, care, în perioada înfloritoare a cnezatului lor, au ctitorit în 1421 biserica de piatră din sat, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, iar în anul 1429 biserica de lemn a Mănăstirii, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul-de-minuni.
Din veacurile XIV-XV a rămas drept mărturie a vieții liturgice din Mănăstirea Lupșa un frumos [Evanghelie_(liturgică)|Tetraevanghel]] pe pergament, decorat cu frontispicii, caligrafiat în Moldova (conform unelor surse, la Mănăstirea Putna), aflat astăzi la Biblioteca Academiei din Cluj.
În anul 1694, bolta semicirculară a fost înlocuită cu un tavan casetat de inspirație calvină, având elemente decorative de factură renascentistă, eveniment consemnat de o inscripție în limba latină din Sfântul Altar, cu anul scris în slove chirilice. Tot de atunci datează și ușa de intrare în naosul bisericii, împodobită de aceiași meșteri.
1762-1948: Perioada uniată
Mișcarea uniatistă din secolul al XVIII-lea a avut repercusiuni și asupra Mănăstirii, deoarece între sprijinitorii Cuviosului Sofronie de la Cioara s-a numărat și Ieromonahul Procopie, ce se nevoia la Mănăstirea Lupșa în acea perioadă. Acest fapt a atras represaliile generalului Buccow, care a înscris Mănăstirea pe lista lăcașelor ce urmau a fi dărâmate. Episcopul unit Petru Pavel Aron, originar din Bistra (comună din vecinătatea Lupșei), salvează însă biserica de la distrugere. Într-o scrisoare din 9 octombrie 1762, adresată Generalului Buccow, el numește biserica per antiquumși sugerează să fie dată credincioșilor greco-catolici, iar monahii ortodocși alungați. După o perioadă în care mănăstirea a rămas fără viețuitori, din 1832 biserica Sfântului Nicolae devine biserică de mir, îngrijită de preoții greco-catolici din satul Lupșa.
1948-1990: Perioada comunistă
Din anul 1948 biserica a trecut iarăși în administrarea parohiei ortodoxe din Lupșa, funcționând ca filie a acesteia. Biserica de lemn rămâne stingheră, înghițită treptat de utilitățile industriale miniere deschise în 1975, de locuințe muncitorești, birturi și căsuțe de camping. Prin grija Preasfințitului Emilian, episcopul Alba-Iuliei din acea vreme, bisericii i s-a dat importanța cuvenită în acest context nefavorabil, așezându-se ca hram al Mănăstirii praznicul Înălțării Sfintei Cruci (14 Septembrie), care se ține până astăzi. Între anii 1975-1978 s-a reușit realizarea unor lucrări de restaurare, iar în 1980 biserica a fost târnosită.
1991-prezent: Reîntemeierea mănăstirii
Mănăstirea Lupșa a prins din nou viață în 1991 la dorința stăruitoare a Înaltpreasfințitului Andrei, episcopul de atunci al Alba-Iuliei, primul stareț fiind preotul Vasile-Ioan Chirali. În anul 1994 a venit să viețuiască aici un grup de monahi de la Mănăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus), sub îndrumarea duhovnicească a Arhimandritului Ghelasie (Țepeș), care preia stăreția.
În anul 1998 este ales Stareț Arhimandritul Melhisedec (Ungureanu), care imprimă Mănăstirii o nouă direcție, de inspirație athonită.
Astfel, la început de secol XXI, Arhimandritul Efrem, egumenul Marii Mănăstiri Vatopedi din Sfântul Munte, îmbogățește zestrea materială a Mănăstirii Lupșa, dăruindu-i o părticică din lemnul Cinstitei Cruci și o copie a icoanei făcătoare-de-minuni a Maicii Domnului „Mângâietoarea” de la Vatopedi.
Din 1995 până în ziua de față, Mănăstirea se dezvoltă, construindu-se corpul de chilii, împrejmuirea cu turnul-clopotniță, clădirea Stăreției cu noua biserică-paraclis și altarul de vară, cu hramul Înălțării Sfintei Cruci, sfințit în 2015 de Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei. La 27 noiembrie 2020, a fost târnosită biserica nouă, cu hramul Adormirii Maicii Domnului și Cuvioșii Siluan și Sofronie Athoniții, în cadrul unei slujbe de priveghere, de către Înaltpreasfințitul Irineu al Alba-Iuliei și Preasfințitul Paisie Lugojanul.
În 2021, obștea mănăstirii cuprindea un număr de 25 de viețuitori.
Biserica Sfântului Nicolae
Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa datează din secolul al XV-lea (prima atestare în 1429, conform Șematismului de la Blaj din 1900), ctitorie a familiei cnejilor Cândea, conducătorii districtului românesc de pe cursul superior al Arieșului. Este singura biserică de lemn din secolul al XV-lea care a dăinuit până în zilele noastre. A fost refăcută în anul 1694[2]. Este monument istoric, fiind inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Alba cu codul de clasificare LMI SB-II-m-A-12147[3].
În biserică s-au păstrat pe catapeteasmă icoanele împărătești și registrul apostolilor, precum și câteva prăznicare, care datează cel mai probabil de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Acestea, cu bogat decor floral pe ramă și pe aureole, vădesc confluența aici a artei moldovenești cu aceea de la sudul munților. Icoana Adormirea Maicii Domnului, de factură bizantină, poate fi atribuită lui Simion zugravul ot Bălgrad[4].
Pictura interioară datează din 1997, fiind realizată în tehnică fresco de către Prof. Nicolae Sava. După un proces de restaurare finalizat în 2009, în 14 septembrie același an biserica a fost resfințită de către Arhiepiscopul Andrei al Alba-Iuliei și de Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale.
Nu trebuie confundată cu biserica de zid din satul Lupșa, cu hramul Nașterea Maicii Domnului,[5] monument istoric care datează din 1421, aflat sub codul LMI AB-II-m-A-00248.
Arhitectură
Lăcașul de cult are un plan dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală, cu cinci laturi. Silueta sa se distinge prin armonia proporțiilor și prin accentuata înălțime a acoperișului, cu învelitoare de șiță. În decursul vremii, construcției i s-au adus înnoiri, cu prilejul lucrărilor de reparație. Între acestea se numără supraînălțarea pereților și, respectiv, desfacerea bolților originare și înlocuirea lor cu tavane drepte, casetate. Modificarea a avut loc înainte de 1694, sau în acel an, când elementele respective au fost și împodobite prin pictură, cu un decor inspirat din tavanele ale bisericilor reformate. În naos se repetă trei motive (florale și geometric), pe tavanul altarului apărând doar soarele și luna, alături de o casetă cu inscripția în limba latină, dar cu anul redat cu grafie chirilică, fapt nu lipsit de însemnătate în ceea ce privește originea etnică a semnatarilor[6]. În 1865, pereții au fost tencuiți la interior și exterior, ancadramentele originale ale intrărilor fiind și ele înlocuite. Turla existentă în partea de apus a fost adăugată ulterior bisericii, într-o perioadă necunoscută. În anul 2009, biserica a fost restaurată, refăcându-i-se învelitoarea și pardoseala.
Localizare
Acces rutier: DN75 Baia de Arieș, spre vest – comuna Lupșa (9 km). Dinspre Câmpeni (nu se intră în oraș) se urmează indicatorul Turda (sau Baia de Arieș). Mănăstirea se află la 10 km de Câmpeni, în satul Mănăstire aparținând de comuna Lupșa, pe partea stângă.
Sfinte moaște
În mai 2001, Arhimandritul Efrem, egumenul Mănăstirii Vatopedi, a dăruit Mănăstirii Lupșa o părticică din lemnul Sfintei Cruci. Tot aici au fost aduse părți din moaștele Sfinților Haralambie, Hariton, Evdochim, Iosif și Paraschevi.
.jpg)
Note
- ↑ Cea mai veche biserică de lemn din Transilvania se află la mănăstirea Lupșa, din Apuseni, Agenția Națională de Presă AGERPRES, 13 septembrie 2014
- ↑ Adrian Andrei Rusu, Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 164.
- ↑ Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice (2010), aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004, accesat 16 septembrie 2013.
- ↑ Ioana Cristache-Panait, pag. 86
- ↑ Biserica de piatră, Lupșa (DN75 Lunca-Turda)
- ↑ Ioana Cristache-Panait, pag. 85
Bibliografie
- Protosinghel Melhisedec Ungureanu - „Mănăstirea Lupșa. Monografie ilustrată”, Pro-Art, 2004
- Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci - Lupșa”, pliant de prezentare, 2018
- Atanasie Popa, Biserici vechi din Lupșa, în: Acta Musei Napocensis XIII (1976), pp. 429-432.
- Marius Porumb, Două ctitorii românești din sec. al XV-lea: Biserica Sfîntului Gheorghe și Mănăstirea Lupșa, în: Acta Musei Napocensis XVI (1979), pp. 626-630.
- Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei. Mărturii de continuitate și creație românească, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, Alba Iulia 1987, pp. 85-86.
- Monumente istorice din România - Biserica de lemn Sf.Nicolae a manastirii Lupsa, Fișă și localizare de monument
