Ioan Zonara
Ioan Zonara (sau Zonaras - gr. Ιωάννης Ζωναράς), cunoscut în Bisericile Ortodoxe ca un mare canonist - dar și teolog și istoric -, a trăit la Constantinopol în timpul împăratului bizantin Alexie I Comneanul (1081-1118), fiind mare drungarios (comandantul unui corp de infanterie având între 1000 şi 3000 de oameni), mai întâi a Viglei, şi protasicrit (prim-secretar al împăratului). Mai pe urmă, abandonând aceste dregătorii, s-a făcu monah (unii istorici spun că ar căzut în dizgrația împăratului) în Mănăstirea Sfânta Glicheria de pe insula cu același nume.
A fost un erudit foarte apreciat în timpul său.
Scrieri
Cea mai cunoscută operă a sa este tâlcuirea la Canoanele Bisericii, care a fost mai apoi larg utilizată în Biserica ortodoxă. Comentariile sale sunt citate de toţi canoniştii şi au fost preluate şi în culegerea de canoane comentate numită Pidalion.
A mai scris o Istorie Universală care mergea până în zilele lui Alexie I Comnenul şi de asemenea un comentariu la Canoanele Învierii din Octoihul sfântului Ioan Damaschin.
Surse
- Protosinghel Neofit Scriban, în „Introducerea” la prima ediție a Pidalionului, tipărit la Sfânta Mânăstire a Neamţului în anul 1844, cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.
