Ioan Guțu

Ieroschimonahul Ioan Guțu

Ioan Guțu (n. 1906, Soroca, Basarabia, d. 5 decembrie 1996, Muntele Athos) a fost unul dintre marii părinți români din secolul XX viețuitori în Sfântul Munte Athos. Ieroschimonahul Ioan este cunoscut îndeosebi pentru viața sihăstrească de la Colciu în Mănăstirea Vatoped.

Cronologia vieții

• 1906 — Se naște în regiunea basarabeană Soroca.
• 1926 — La 19 ani se duce în Schitul Lacu în Athos, în același an ca și Pr. Dionisie Ignat.
  • Conform altor surse, se duce direct în Colciu.
• 1927 — Este tuns în monahism.
• 1929 — Este hirotonit ierodiacon.
• 1931 — Este hirotonit ieromonah.
• 1951 — Se duce în Chilia Sfântul Ioan Botezătorul – Colciu (Vatoped) unde va trăi în sihăstrie;
• 1996 — Se duce la Domnul la vârsta de 91 de ani.

Seria „Mărturii Athonite”

Alături de seria pentru Pr. Petroniu Tănase și Pr. Dionisie Ignat, Trinitas TV a difuzat o serie de episoade despre viața Pr. Ioan Guțu, povestită prin ochii celor ce l-au cunoscut.

Ascetul tainic

Episodul 1 - Părintele Ioan Guțu. Ascetul tainic al Maicii Domnului

Despre românii din Sfântul Munte, Arhim. Antipa Skandalakis mărturisește astfel: „românii erau niște oameni cu frică de Dumnezeu, nevoitori adevărați, oameni asceți, răbdători”, adăugând că Sfântul Paisie Aghioritul a zis astfel: „dacă vreți să vedeți monahism adevărat, autentic, mergeți la părinții români”.

Printre ei, ieroschim. Ioan Guțu era „o figură impresionantă, un monah liniștit și blând”. Cu haine rupte și mai mult tăcut, „Ioan face parte din categoria celor neluați în seamă, dar foarte cunoscuți în ochii lui Dumnezeu”. El „avea o față luminoasă și atunci când îl priveai în ochi, aveai impresia că vezi oceanul”.

Ducând o viață de pustnic, „urmărea să dobândească singurătatea, înstrăinarea, nearătarea, să nu aibă vizitatori, nu pentru că nu ar fi fost ospitalier (...) dar le evita pe toate acestea ca să păstreze ceea ce este mai de preț, pe Hristos”.

Înainte vederea

Episodul 2 Părintele Ioan Guțu. Ieromonahul înainte văzător cu duhul

Pr. Ioan „era o fire enciclopedică”, citea mult, avea memorie bună, și știa foarte multe. „Era un bun cunoscător al tipicului Bisericii, foarte strict și sever în respectarea lui”, zicând „dacă chiar vrei să știi tipicul, trebuie să mă întrebi pe mine că sunt singurul care îl știu”.

Pe lângă cunoștințele sale era și „un ascet iubitor de slujbe” înalt înduhovnicit. „Vedea lucrurile din viitor, putea să prezică unele lucruri”, și spunea că „dacă cumva nu se roagă în timpul nopții la Psaltire are atacuri din partea dracilor”.

Viața isihastă

Episodul 3 - Viața isihastă a Părintelui Ioan Guțu

Avva Isaia spunea că „cele mai mari virtuți ale monahului sunt îndurarea defăimării... și nearătarea”. Așadar, se cere „să nu urmărești să fii cinstit de oameni sau să te autopromovezi. Să eviți afișarea personală, slava, și cinstea de la oameni”.

Astfel, pustnicii din Athos erau „ca niște străini”, erau „tăcuți, nu se arătau”. Întrebat de ce a ales pustnicia, Pr. Ioan Guțu a răspuns că astfel „niciodată nu (și-a) neglijat canonul”. Astăzi mai sunt doar „foarte, foarte puțini” eremiți ca Pr. Ioan.

Ioan Guțu și Dionisie Ignat

Episodul 4 - Doi frați întru Hristos - Părinții Ioan Guțu și Dionisie Ignat

Părinții Ioan Guțu și Dionisie Ignat au ajuns amândoi în Sfântul Munte în 1926, rămânând acolo într-o vreme în care „nu prea avea cine să te caute” dintre românii intrați sub comunism. Deși Pr. Dionisie trăia o viață chinovială, iar Pr. Ioan era pustnic, cei doi se rugau împreună, pescuiau împreună, și Pr. Ioan chiar mai rămânea într-o chilie în Colciu.

Până la moarte, Pr. Ioan a viețuit într-o chilie săracă, cu o gaură în fereastră, acoperită de celofan. Și-a dat sufletul doar după ce l-a văzut, „luminat la față” pe fratele său întru Hristos, Pr. Dionisie Ignat. La deshumare, s-a simțit o mireasmă care „nici până atunci nici de atunci până azi” nu s-a mai simțit.

Iubirea înstrăinării

Episodul 5 - Părintele Ioan Guțu - isihastul iubitor al înstrăinării

Pr. Ioan „s-a hotărât să rămână singur cu Dumnezeu, înstrăinat de toți”. Așadar, dacă „Dumnezeu a oferit harismele înainte-vederii, a străvederii, și a profeției celor care sunt în societate (...) ca să sprijine Biserica”, Pr. Ioan avea o harismă mai mare: înstrăinarea de lume. „Nu există virtute mai mare decât aceasta”.

Lista mărturisitorilor

Mărturiile au fost de la:

• Arhim. Antipa Skandalakis (starețul Chiliei „Sfânta Ana”, Kareia, Mănăstirea Iviron)
• Ieroschim. Atanasie (Mănăstirea Zografu)
• Ieroschim. Ciprian Giallouros (starețul Chiliei „Sfinții Arhangheli”, Mănăstirea Iviron)
• Ieroschim. Dionisie Alb (starețul Chiliei „Sfântul Gheorghe” - Colciu, Mănăstirea Vatoped)
• Schim. Ghimnazie Burlacu (Chilia „Sfinții Arhangheli” - Careia)

Citate

• Eu vreau să o văd pe Maica Domnului în viața cealaltă, nu în aceasta de aici.
• Cel mai rău lucru pentru un călugăr este necitirea cărților și cel mai bun este citirea cărților.
• Nu este o cinste să te călugărești, este pentru că nu ești vrednic, e haina pocăinței.
• Răbdarea și smerenia sunt două virtuți care se sprijină una pe cealaltă.