Ștefan I al Constantinopolului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Cel întru sfinți Ștefan I (gr. Στέφανος Α΄, Stephanos I) (noiembrie 867 – 18 mai 893) a fost Patriarh al Constantinopolului între 886 și 893. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 18 mai după Sinaxarele bizantine (și la 17 mai în calendarele de tradiție slavă).

Viața

Ștefan a fost fiul cel mic al Eudokiei Ingerina și, oficial, al împăratului roman de răsărit Vasile I Macedoneanul. A fost fratele prin naștere al împăratului Leon al VI-lea cel Înțelept. Cu toate acestea, în momentul în care a fost conceput, Eudokia era amanta împăratului Mihail al III-lea și, în consecință, este posibil sau chiar probabil ca, la fel ca fratele său mai mare, Leon, Ștefan să fi fost de fapt fiul lui Mihail.

Ștefan a fost castrat de Vasile I. A fost tuns călugăr și a fost plasat pentru o carieră bisericească, așa cum a fost planificat încă din copilărie. A fost hirotonit preot în timpul patriarhului Fotie. În 886, la succesiunea sa la tron, fratele său, noul împărat Leon al VI-lea, l-a demis pe patriarhul Fotie și l-a numit patriarh pe Ștefan, pe atunci în vârstă de 19 ani.

În afară de participarea sa la ceremonialul reînhumării lui Mihail al III-lea de către Leon al VI-lea în mausoleul imperial atașat Bisericii Sfinților Apostoli din Constantinopol, Patr. Ștefan nu a fost implicat în evenimente importante în timpul patriarhatului său, în afară de dobândirea unei reputații de evlavie.

Pus în funcție la o vârstă foarte tânără, s-a distins prin cumpătarea sa, prin vigilența sa veghind asupra turmei sale spirituale, prin mijlocirea pentru cei lipsiți de apărare și prin grija sa pentru bunăstarea văduvelor și a orfanilor.

Patr. Ștefan s-a odihnit în pace în mai 893 și a fost înmormântat în Mănăstirea Sfântului Ștefan Întâiul-mucenic numită Sikioton (gr. τοῦ Συκιώτου).

Casetă de succesiune:
Ștefan I al Constantinopolului
Precedat de:
Fotie I
Patriarh al Constantinopolului
886–893
Urmat de:
Antonie al II-lea Kauleas



Referințe

  • The Oxford Dictionary of Byzantium, Oxford University Press, 1991.

Surse