Epifanie de Salamina

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
LinkFA-star.png Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.


Sfântul Epifanie de Salamina
Sfântul Epifanie de Salamina.
Frescă din mânăstirea Graceanița - Kosovo
Date personale
Naștere aprox. 315, Palestina
Mutare la Domnul (†) 12 mai 403, pe mare, în drum spre Cipru
Localizare Flag of the Byzantine Empire.png Imperiul Bizantin
Naționalitate evreu
Date cult
Tip ierarh
Data canonizării dată necunoscută (cult încă din sec. al V-lea)
Prăznuire la data de 12 mai
Recunoaștere Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, BOR
Biserici patronate


Sfântul Epifanie a fost un scriitor creștin din secolul al IV-lea, episcop de Salamina, în Cipru.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 12 mai.

Cuprins

Viața

Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alții, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit-Djibrin), în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învățător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, așa încât Sfântul Epifanie a învățat nu doar Scripturile și preceptele legii mozaice, ci și cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca și copta, lucru rar în acea epocă.

Convertirea

La moartea părintelui său adoptiv, sfântul Epifanie a moștenit toată averea acestuia. Puțin timp după aceea, el a văzut într-o zi un monah creștin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mișcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrățișat creștinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunțat și la toată averea sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare.

Mănăstirea lui Epifanie de la Elefteropolis

Însetat de a cunoaște mai bine viața monastică, Epifanie a făcut o lungă călătorie în deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiți de acolo.

După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina și a întemeiat în apropierea satului său natal o mănăstire, al cărei stareț a fost timp de treizeci de ani.

Episcopatul

Mai apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe sfântul Ilarion cel Mare, la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit episcop de Salamina (Constanția), în anul 376. A fost episcop al acestei localități până la moartea sa, în 403.

În anul 382, Sfântul Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul Ieronim și cu Paulin, episcop de Antiohia, pentru a pleda în fața papei cauza acestuia din urmă în chestiunea schismei ce exista în acel moment în Antiohia.

Scrieri

Scrierile cunoscute ale sfântului Epifanie sunt publicate în colecția Clavis Patrum Græcorum, 3744-3807.

Epifanie este cunoscut pentru scrierile sale polemice împotriva ereziilor (textele sale fac referință la peste 80 de erezii diferite):

  • Ancoratus (care include argumente împotriva arianismului și a învățăturilor lui Origen)
  • Panarion (sau Adversus Haereses - Respingerea tuturor ereziilor). Scrisă între 374 și 377, lucrarea se prezintă sub forma unui manual sistematic cu argumente împotriva a tot felul de eretici și erezii. Panarion este o valoroasă sursă de informații despre Biserica creștină din secolul al IV-lea.

Este de asemenea autorul unui Discurs spiritual despre viața lui Hristos.

Câteva texte ne-au parvenit fragmentar:

  • Tratatul despre greutăți și măsuri
  • Tratatul despre cele 12 geme (lat. De Gemmis)
  • Tratatul împotriva imaginilor
  • Scrisori (din care se păstrează doar puține fragmente)

Sf. Epifanie a scris numeroase comentarii la cărțile Sfintei Scripturi:

  • Viața profeților
  • Comentariu la Hexaimeron
  • Comentariu la psalmi
  • Fisiologul (principala sursă a bestiarului medieval)
  • Comentariu la Evanghelia după Luca

Sf. Epifania a lăsat și scrieri liturgice:

  • Liturghia sodomizaților
  • Anaforaua etiopiană a Săptămânii Mari
  • O altă anaforauă

Doctrina

Din punct de vedere doctrinar, sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfințirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului și a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al sfântului Epifanie a declanșat o mare dispută în sânul Bisericii creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus și exilat în 403, și a murit în exil în 407.

Cultul sfântului Epifanie

Sfântul Epifanie a murit în anul 403, la 12 mai, pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde participase la sinodul în care fusese condamnat Sfântul Ioan Gură de Aur.

La sosirea corăbiei la Salamina, popor mult, cu lumânări în mâini, își aștepta păstorul, pe care l-au însoțit cu lacrimi până la catedrala sa, unde o mare parte a populației Ciprului a venit să-l venereze timp de 7 zile.

Cultul sfântului Epifanie s-a răspândit cu repeziciune, iar mormântul său a rămas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Cipru, al cărei patron este, împreună cu sfântul Barnaba apostolul.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră.

Condac, glasul al 4-lea:

Minunata însoțire a ierarhilor să o lăudăm credincioșilor după datorie, împreună cu Gherman, pe dumnezeiescul Epifanie. Că aceștia au ars limbile celor fără de Dumnezeu și dogme preaînțelepte au vestit tuturor, celor ce cu dreaptă credință întru cântări laudă pururea marea taină a dreptei credințe.

Iconografie

După Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, pp. 152, 205), Sf. Epifanie trebuie reprezentat în veșminte episcopale, foarte bătrân (se săvârșește la o vârstă înaintată), pleșuv și cu barba albă.

Surse

  • Macaire, hiéromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Église Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai-Juin, 1993
  • Mineiul pe luna Mai, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
  • http://www.newadvent.org/cathen/13393b.htm

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi