Ilarion cel Mare

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. Cuvios Ilarion cel Mare
Cuviosul Ilarion cel Mare (291 - 371/372) este un mare pustnic al monahismului din secolul al IV-lea. A trăit în Egipt, Palestina şi Cipru. Prăznuirea lui se face în ziua de 21 octombrie.

Cuprins

Viaţa

Sfântul Ilarion s-a născut în anul 291 în satul palestinian Tavata (Tabatha). Trimis în Alexandria la studii, s-a familiarizat cu credinţa ortodoxă şi s-a botezat acolo. După ce a auzit despre vieţuirea asemenea îngerilor a Sfântului Antonie cel Mare (prăznuit în 17 ianuarie), Ilarion a plecat să-l întâlnească şi să înveţe de la el cele plăcute lui Dumnezeu. Însă curând s-a întors acasă pentru moartea părinţilor săi şi, împărţind tot ce i-a rămas săracilor, Ilarion s-a dus în deşertul din vecinătatea oraşului Maium (Maiuma). L-a vizitat însă pe avva Antonie de mai multe ori, una din aceste întâlniri fiind relatată de o apoftegmă din Patericul egiptean:

A mers avva Ilarion din Palestina, la munte, către avva Antonie. Şi i-a zis lui avva Antonie [1]: "Bine ai venit, luceafărule cel ce răsari dimineaţa!" Şi i-a zis avva Ilarion: "Pace ţie, stâlpule de lumină care luminezi lumea!". [2]

În deşert, călugărul s-a luptat mult cu gândurile necurate, cu risipirea minţii, cu patimile trupului, dar pe toate le-a învins cu munca fizică grea, post şi rugăciune neîncetată. Diavolul vrăjmaş vroia să-l sperie pe Ilarion cu închipuiri şi năluciri. Astfel, în timpul rugăciunii el auzea copii plângând, femei tânguindu-se, lei răgind şi alte dobitoace făcând gălăgie. Sfântul a înţeles meşteşugirile diavolului care căuta să-l izgonească din pustie dar rugăciunea puternică l-a ajutat să depăşească frica. Odată, nişte hoţi l-au atacat pe Ilarion şi numai cu puterea cuvântului sfântul i-a îndreptat de la viaţa păcătoasă pe care o duceau.

În scurt timp, toată Palestina a auzit de sfântul pustnic. Domnul l-a învrednicit pe Sf. Ilarion cu puterea izgonirii duhurilor necurate, eliberând cu harul primit multe suflete din legăturile vrăjmaşului. Bolnavii veneau la Sf. Ilarion pentru vindecare şi acesta îi slobozea tămăduiţi la casele lor, fără să le ceară plată, spunând că harul lui Dumnezeu nu era de vânzare. (Matei 10:8). Harul său era într-atât de mare încât numai după mirosul omului sau al hainei ce o purta, sfântul ştia felul patimii care robea sufletul omului.

Ei veneau la Sf. Ilarion cu nădejdea de a se mântui sub povaţa sa. Cu binecuvântarea sfântului, mănăstirile au început să se înmulţească în toată Palestina, iar el mergând în vizită de la una la alta, a impus la mănăstiri un mod de viaţă ascetic strict. Printre ucenicii săi s-a numărat şi sfântul episcop Epifanie de Salamina.

Cu şapte ani înainte de moartea sa (+ 371 / 372), Sf. Ilarion s-a mutat înapoi în Cipru, unde l-a reîntâlnit pe Epifanie de Salamina [3] dar a trăit în singurătate şi liniştire până în clipa în care Domnul l-a chemat la El.

Viața sa a fost scrisă de Ieronim către anul 391, și s-a bucurat de o mare circulație.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarioane, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

Ca pe un luminător neapus al Soarelui celui înţelegător, adunându-ne astăzi, te lăudăm cu cântări; căci ai luminat celor ce erau întru întunericul neştiinţei, pe toţi ridicându-ne către dumnezeiasca înălţime, Ilarioane, pentru aceasta grăim ţie: Bucură-te, Părinte, cel ce eşti întemeierea pustnicilor.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Cuvios Ilarion cel Mare se zugrăveşte bătrân, cu barbă stufoasă şi împărţită în trei şuviţe, purtând înscrisul: "De voieşti a sluji Domnului, cu rugăciune găteşte-ţi sufletul tău către ispite"[4].

Note

  1. Avva Antonie cel Mare s-a instalat în "deşertul adânc", pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, în Egipt, nu departe de malul Mării Roşii), în anul 312, şi trăit acolo până la moartea sa, în 356.
  2. Patericul egiptean, Pentru Avva Ilarion, 1.
  3. O apoftegmă din Patericul egiptean relatează un schimb de replici duhovniceşti între ei doi, pe când se aflau amândoi în Cipru, la bătrâneţe: "A trimis odată sfântul Epifanie către avva Ilarion, rugându-l pe el şi zicând: Vino să ne vedem mai înainte de a ne duce din trup. Şi mergând el, s-au bucurat unul cu altul. Dar mâncând ei, s-a adus o pasăre. Şi luând episcopul, a dat lui avva Ilarion; şi a zis bătrânul: Iartă-mă, că de când am luat schima, nu am mâncat junghiat. Şi i-a zis lui episcopul: Iar eu de când am luat schima, nu am lăsat pe cineva să adoarmă având ceva asupra mea, nici eu nu am adormit având ceva asupra cuiva. Şi a zis lui bătrânul: Iartă-mă, că petrecerea ta este mai mare decât a mea." (Patericul egiptean, "Pentru sfântul Epifanie, episcopul Ciprului", 4).
  4. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 158, 188.

Surse

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi