Saduchei: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: '''Saducheii''' reprezentau un curent religios și politic important în iudaismul palenstinian din timpul lui Iisus. În Palestina, saducheii erau partidul oportuniștilor, part...) |
(legături interne și mici corecturi) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
'''Saducheii''' reprezentau un curent religios și politic important în iudaismul palenstinian din timpul lui [[Iisus]]. | '''Saducheii''' reprezentau un curent religios și politic important în iudaismul palenstinian din timpul lui [[Iisus]]. | ||
| − | În Palestina, saducheii erau partidul oportuniștilor, partidul ordinii stabilite (format sub regele Hircan I: 135-104 î.Hr.). Saducheii considerau că trebuie să colaboreze cât mai bine cu | + | În Palestina, saducheii erau partidul oportuniștilor, partidul ordinii stabilite (format sub regele Hircan I: 135-104 î.Hr.). Saducheii considerau că trebuie să colaboreze cât mai bine cu ocupanţii romani, deoarece aceştia pemiteau exercitarea unei religii altminteri destul de conservatoare. Partid aristocratic, ai cărui membrii proveneau în general din casta sacerdotală, saducheii se arătau destul de disprețuitori față de popor. Influența lor se exercita mai ales în cult și nu depășea Templul din Ierusalim. Contrar [[farisei]]lor, pentru saduchei doar Legea scrisă ([[Pentateuh]]ul și Cărţile [[Profet|Profeţilor]]) erau normative pentru religie. Legea o aplicau într-un mod literal și cvasi-juridic, punând accentul pe aspectul penal și actual al doctrinei răsplătirii pentru fapte. |
Iosif Flaviu și [[Noul Testament]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 22, 23; FA 23, 8) spun că saducheii nu așteptau venirea lui [[Mesia]] și că refuzau credințe considerate de ei mai recente, cum ar fi [[învierea]] sau existența [[îngeri]]lor. | Iosif Flaviu și [[Noul Testament]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 22, 23; FA 23, 8) spun că saducheii nu așteptau venirea lui [[Mesia]] și că refuzau credințe considerate de ei mai recente, cum ar fi [[învierea]] sau existența [[îngeri]]lor. | ||
| Linia 7: | Linia 7: | ||
În schimb, din punct de vedere politic, nu se temeau de contactul cu elenismul, fără îndoială dintr-o atitudine autentic fidelă legământului, și anume aceea că gândirea iudaică poate să aibă o prezență și strălucire universală. Ca efect contrar însă, această atitudine avea neajunsul că putea degenera ușor într-o grijă politică a supraviețuirii națiunii în detrimentul unei riguroase fidelități față de Lege. | În schimb, din punct de vedere politic, nu se temeau de contactul cu elenismul, fără îndoială dintr-o atitudine autentic fidelă legământului, și anume aceea că gândirea iudaică poate să aibă o prezență și strălucire universală. Ca efect contrar însă, această atitudine avea neajunsul că putea degenera ușor într-o grijă politică a supraviețuirii națiunii în detrimentul unei riguroase fidelități față de Lege. | ||
| − | Atitudinea lor diferă profund de cea a fariseilor, dar aceste două partide ale iudaismului oficial se întâlnesc în opoziția care o | + | Atitudinea lor diferă profund de cea a fariseilor, dar aceste două partide ale iudaismului oficial se întâlnesc în opoziția care o făceau lui Iisus. |
| − | Cei mai mulți | + | Cei mai mulți specialişti în istoria Noului Testament consideră că saducheii sunt cei care au luat decizia şi şi-au asumat responsabilitatea arestării lui Iisus ([[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 14, 53). |
==Surse== | ==Surse== | ||
Versiunea de la data 26 octombrie 2010 13:47
Saducheii reprezentau un curent religios și politic important în iudaismul palenstinian din timpul lui Iisus.
În Palestina, saducheii erau partidul oportuniștilor, partidul ordinii stabilite (format sub regele Hircan I: 135-104 î.Hr.). Saducheii considerau că trebuie să colaboreze cât mai bine cu ocupanţii romani, deoarece aceştia pemiteau exercitarea unei religii altminteri destul de conservatoare. Partid aristocratic, ai cărui membrii proveneau în general din casta sacerdotală, saducheii se arătau destul de disprețuitori față de popor. Influența lor se exercita mai ales în cult și nu depășea Templul din Ierusalim. Contrar fariseilor, pentru saduchei doar Legea scrisă (Pentateuhul și Cărţile Profeţilor) erau normative pentru religie. Legea o aplicau într-un mod literal și cvasi-juridic, punând accentul pe aspectul penal și actual al doctrinei răsplătirii pentru fapte.
Iosif Flaviu și Noul Testament (Matei 22, 23; FA 23, 8) spun că saducheii nu așteptau venirea lui Mesia și că refuzau credințe considerate de ei mai recente, cum ar fi învierea sau existența îngerilor.
În schimb, din punct de vedere politic, nu se temeau de contactul cu elenismul, fără îndoială dintr-o atitudine autentic fidelă legământului, și anume aceea că gândirea iudaică poate să aibă o prezență și strălucire universală. Ca efect contrar însă, această atitudine avea neajunsul că putea degenera ușor într-o grijă politică a supraviețuirii națiunii în detrimentul unei riguroase fidelități față de Lege.
Atitudinea lor diferă profund de cea a fariseilor, dar aceste două partide ale iudaismului oficial se întâlnesc în opoziția care o făceau lui Iisus.
Cei mai mulți specialişti în istoria Noului Testament consideră că saducheii sunt cei care au luat decizia şi şi-au asumat responsabilitatea arestării lui Iisus (Marcu 14, 53).
Surse
- Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, pp.71-72
