Irineu de Sirmium: Diferență între versiuni
(Wikizare - capitole si categorii) |
(completări) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{În curs}} | {{În curs}} | ||
| − | + | [[Sfânt]]ul [[mucenic]] '''Irineu''' (grec. ''Irineu'') a fost [[episcop]] în Cetatea Sirmium (astăzi Sremska Mitroviţa, Serbia), din provincia romană ''Pannonia Inferioară'', răspândind cu succes creştinismul în acele ţinuturi şi călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii.<br/> | |
Pe vremea [[Persecuţii împotriva creştinilor|marii persecuţii împotriva creştinilor]] declanşată la ordinul împăratului [[Diocleţian]], mărturisindu-şi în continuare credinţa în Hristos şi refuzând închinarea la idoli, Irineu a fost chinuit şi martirizat prin decapitare, la [[6 aprilie]] 304.<br/> | Pe vremea [[Persecuţii împotriva creştinilor|marii persecuţii împotriva creştinilor]] declanşată la ordinul împăratului [[Diocleţian]], mărturisindu-şi în continuare credinţa în Hristos şi refuzând închinarea la idoli, Irineu a fost chinuit şi martirizat prin decapitare, la [[6 aprilie]] 304.<br/> | ||
[[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[6 aprilie]], ziua în care şi-a dat viaţa pentru credinţa creştină. | [[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[6 aprilie]], ziua în care şi-a dat viaţa pentru credinţa creştină. | ||
==Viaţa== | ==Viaţa== | ||
| − | Irineu a fost [[ | + | Multe informaţii preţioase despre viaţa bisericească a primelor comunităţi creştine provin din aşa-numitele "''Acte martirice''", documente întocmite în limba latină după procesele intentate de către autorităţile romane împotriva celor ce au pătimit pentru credinţa lor. Dintr-un astfel de ''Act martiric'' aflăm că Sfântul Irineu era episcop în scaunul de la Sirmium şi că a fost judecat şi condamnat la moarte de către ''Probus'', guvernatorul provinciei romane ''Pannonia Inferioară'', în anul 304, pe baza edictelor împotriva creştinilor decretate de împăratul [[Diocleţian]] în 303 şi 304. |
| + | |||
| + | Cetatea Sirmium se afla în provincia romană Pannonia Inferioară, lângă Singidunum (Belgradul de astăzi) şi era resedinţa ''Caesarului'' Galerius, ginerele lui Diocleţian. Acea zonă geografică (din Serbia de acum) era locuită, în principal, de traci romanizaţi, iar religia creştină începuse să se răspândească într-un mod care îl îngrijora pe Galerius, un inamic declarat al creştinilor (majoritatea surselor istorice pun începerea [[Persecuţii împotriva creştinilor|marii persecuţii]] pe seama lui Galerius, care era un anticreştin fanatic. ). | ||
| + | |||
| + | |||
==Proslăvirea== | ==Proslăvirea== | ||
| Linia 12: | Linia 16: | ||
==Imnografie== | ==Imnografie== | ||
| − | |||
| − | |||
==Surse== | ==Surse== | ||
Versiunea de la data 20 aprilie 2010 06:17
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Pe vremea marii persecuţii împotriva creştinilor declanşată la ordinul împăratului Diocleţian, mărturisindu-şi în continuare credinţa în Hristos şi refuzând închinarea la idoli, Irineu a fost chinuit şi martirizat prin decapitare, la 6 aprilie 304.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 6 aprilie, ziua în care şi-a dat viaţa pentru credinţa creştină.
Viaţa
Multe informaţii preţioase despre viaţa bisericească a primelor comunităţi creştine provin din aşa-numitele "Acte martirice", documente întocmite în limba latină după procesele intentate de către autorităţile romane împotriva celor ce au pătimit pentru credinţa lor. Dintr-un astfel de Act martiric aflăm că Sfântul Irineu era episcop în scaunul de la Sirmium şi că a fost judecat şi condamnat la moarte de către Probus, guvernatorul provinciei romane Pannonia Inferioară, în anul 304, pe baza edictelor împotriva creştinilor decretate de împăratul Diocleţian în 303 şi 304.
Cetatea Sirmium se afla în provincia romană Pannonia Inferioară, lângă Singidunum (Belgradul de astăzi) şi era resedinţa Caesarului Galerius, ginerele lui Diocleţian. Acea zonă geografică (din Serbia de acum) era locuită, în principal, de traci romanizaţi, iar religia creştină începuse să se răspândească într-un mod care îl îngrijora pe Galerius, un inamic declarat al creştinilor (majoritatea surselor istorice pun începerea marii persecuţii pe seama lui Galerius, care era un anticreştin fanatic. ).
