Epifanie al Constantinopolului: Diferență între versiuni
(→Viața) |
|||
Linia 2: | Linia 2: | ||
==Viața== | ==Viața== | ||
− | + | Puține lucruri se cunosc despre viața timpurie a lui Epifanie. A apărut în Constantinopol ca "syncellus" - [[singhel]] - al Patriarhului Ioan al II-lea, predecesorul său. În 519, la cererea [[Apocrisiarh|apocrisiarhului]] lui Dorotei, episcopul de Tesalonic, Epifanie a călătorit în Macedonia alături de Patriarhul Ioan al II-lea și contele Licinius pentru a colecta documente ("libellos") de la cei care doreau să-și normalizeze relațiile cu Ortodoxia. | |
− | + | Un [[sinod]] la [[Constantinopol]], la care au participat 20 de episcopi și mitropoliți - între care și Paternus al Tomisului - îl desemnează pe Epifanie ca patriarh al Constantinopolului, probabil la sfârșitul anului 519<ref>Mansi, ''op. cit.'', 491-492</ref>, ceea ce ar însemna că deja Patriarhul Ioan al II-lea nu mai era în putere să-și îndeplinească atribuțiile de patriarh. | |
− | + | Dar abia după trecerea la cele veșnice a Patriarhului Ioan (+ [[19 ianuarie]] 520), Epifanie a numit și de împăratul Iustin I să-i succede ca patriarh lui Ioan al II-lea, la [[25 februarie]] 520. După alegerea sa, Epifanie a trimis Papei Hormisdas un anunț despre acceptarea condițiilor care au stabilit reconcilierea dintre Roma și Constantinopol care a pus capăt [[Schisma acachiană|Schismei Acaciene]]. El a afirmat sprijinul său pentru decretele [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon (451), respectiv credința și condamnările ierarhilor ale căror nume fuseseră eliminate din [[diptice]]. Pentru a încuraja o pace generală, Epifanie a notat că a primit înapoi episcopii pocăiți care au renunțat la erorile lor. La aceasta, Papa Hormisdas a răspuns exhortându-l pe Epifanie să persevereze în reconcilierea [[Monofizitism|monofizitilor]]. | |
+ | |||
+ | Epifanie a convocat un sinod la Constantinopol care a condamnat pe [[Sever al Antiohiei]] și pe [[Petru al Antiohiei]]. | ||
+ | |||
+ | Patriarhul Epifanie a trecut la Domnul la [[5 iunie]] 535, după un episcopat de paisprezece ani. | ||
{{start box}} | {{start box}} |
Versiunea de la data 7 decembrie 2023 18:06
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Epifanie al Constantinopolului a fost patriarh de Constantinopol în anii 519/520–535, în timpul împăratului Iustin I (518-527) și în prima parte a domniei împăratului Iustinian I (527-565). Într-o epocă de controverse hristologice, Epifanie a acceptat hotărârile Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon (451) și a continuat acordurile predecesorului său - patriarhul Ioan al II-lea al Constantinopolului - cu Biserica Romei pentru rezolvarea schismei acachiene.
Viața
Puține lucruri se cunosc despre viața timpurie a lui Epifanie. A apărut în Constantinopol ca "syncellus" - singhel - al Patriarhului Ioan al II-lea, predecesorul său. În 519, la cererea apocrisiarhului lui Dorotei, episcopul de Tesalonic, Epifanie a călătorit în Macedonia alături de Patriarhul Ioan al II-lea și contele Licinius pentru a colecta documente ("libellos") de la cei care doreau să-și normalizeze relațiile cu Ortodoxia.
Un sinod la Constantinopol, la care au participat 20 de episcopi și mitropoliți - între care și Paternus al Tomisului - îl desemnează pe Epifanie ca patriarh al Constantinopolului, probabil la sfârșitul anului 519[1], ceea ce ar însemna că deja Patriarhul Ioan al II-lea nu mai era în putere să-și îndeplinească atribuțiile de patriarh.
Dar abia după trecerea la cele veșnice a Patriarhului Ioan (+ 19 ianuarie 520), Epifanie a numit și de împăratul Iustin I să-i succede ca patriarh lui Ioan al II-lea, la 25 februarie 520. După alegerea sa, Epifanie a trimis Papei Hormisdas un anunț despre acceptarea condițiilor care au stabilit reconcilierea dintre Roma și Constantinopol care a pus capăt Schismei Acaciene. El a afirmat sprijinul său pentru decretele Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451), respectiv credința și condamnările ierarhilor ale căror nume fuseseră eliminate din diptice. Pentru a încuraja o pace generală, Epifanie a notat că a primit înapoi episcopii pocăiți care au renunțat la erorile lor. La aceasta, Papa Hormisdas a răspuns exhortându-l pe Epifanie să persevereze în reconcilierea monofizitilor.
Epifanie a convocat un sinod la Constantinopol care a condamnat pe Sever al Antiohiei și pe Petru al Antiohiei.
Patriarhul Epifanie a trecut la Domnul la 5 iunie 535, după un episcopat de paisprezece ani.
Epifanie al Constantinopolului | ||
---|---|---|
Precedat de: Ioan al II-lea al Constantinopolului |
Patriarh al Constantinopolului 519/520–535 |
Urmat de: Antim I al Constantinopolului |
Surse
- Epiphanius, patriarch of Constantinople
- wikipedia:Epiphanius_of_Constantinople
- ↑ Mansi, op. cit., 491-492