Apocrisiar
Apocrisiarul (gr. ἀποκρισάρης — apokrisaris = „cel care răspunde”) - uneori, învechit și greșit: apocrisiarh - este un termen ecelziastic care desemnează un reprezentant al unui scaun patriarhal, pe lângă un altul. La catolici este echivalent cu Nunțiul papal. Sfântul Grigore cel Mare, supranumit Dialogul (+604), înainte de a ajunge papă al Romei, a stat la Constantinopol ca apocrisiar (ambasador sau nunțiu papal), timp de 6-7 ani (578-584), trimis de Papa Pelagiu al II-lea.
În imperiul bizantin un apocrisiar era un cleric care servea ca reprezentant (de asemenea descris ca legat, un termen mai puțin precis) al unui patriarh sau alt episcop la curtea imperială bizantină de la Constantinopol. Această funcție a existat încă din secolul al IV-lea, dar a fost instituționalizată prin lege doar sub împăratul Iustinian I (domnie între 527 și 565). Mai multe dintre cele mai importante scaune ecleziastice aveau apocrisiari permanenți în capitala imperială. Cei mai importanți dintre aceștia erau apocrisiarii papali (circa 452 până la 743).
Titlul era folosit și pentru reprezentantul unui mitropolit la curtea patriarhului său "teritorial", fie la Constantinopol, Alexandria, Antiohia sau Ierusalim, dar și pentru oficiali seculari care transportau corespondența împăratului bizantin.
Funcția a încetat să mai aibă un rol religios în secolul al VIII-lea și a continuat să existe până în secolul al X-lea. În jurul anului 900, titlul a fost înlocuit cu cel de singhel, care, spre deosebire de apocriziarul care era oficial acreditat la Patriarhul Constantinopolului, era direct acreditat la împăratul.
