Enciclica Patriarhilor Ortodocși de la 1848: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: Fișier:Enciclica-patriarhilor-ortodocsi-de-la-1848-studiu-introductiv-text-si-traducere-de-teodor-m-popescu.jpg|miniatura|dreapta|Enciclica Patriarhilor Ortodocsi de la 1848 - s...)
 
(Nicio diferență)

Versiunea curentă din 23 decembrie 2023 23:18

Enciclica Patriarhilor Ortodocsi de la 1848 - studiu introductiv, text și traducere de Teodor M. Popescu (București, 1935)

Enciclica Patriarhilor Ortodocși de la 1848 sau Enciclica Patriarhilor Răsăriteni din 1848[1] a fost o scrisoare trimisă în mai 1848 de către patriarhii Bisericii Ortodoxe ca răspuns la enciclica In suprema Petri Sede adresată Răsăritenilor de către papa Pius al IX-lea la 6 ianuarie 1848. În loc să fie o scrisoare privată către Pius al IX-lea, enciclica este adresată „Tuturor celor de pretutindeni, în Duhul Sfânt iubiți și doriți frați ai noștri, sfinți Arhierei, prea cucernicului cler din jurul lor și tuturor ortodocșilor, fii adevărați ai Bisericii una, sfinte, catolice și apostolice”. Titlul original al enciclicei patriarhilor ortodocși este „Epistolă enciclică a Bisericii una, sfinte, catolice și apostolice către ortodocșii de pretutindeni”.

Conținut

Enciclica condamnă în mod explicit adăugirea occidentală Filioque la Crezul Niceo-Constantinopolitan ca o erezie, denunță papalitatea pentru misiunea în rândul creștinilor ortodocși și respinge ultramontanismul (supremația papală). De asemenea, descrie Biserica Romano-Catolică ca fiind în apostazie, erezie și schismă.

În cursul dezbaterii acestor aspecte, Enciclica Patriarhilor Ortodocși de la 1848 face referire în mod semnificativ la al Sinodul VIII Ecumenic (879-880), în contrast cu opinia scolastică a unor creștini ortodocși contemporani că există doar șapte Sinoade Ecumenice acceptate de Biserică.

Signatari

Note

  1. Titlul sub care este este cunoscută enciclica variază de la un autor la altul. Titlul Enciclica Patriarhilor Ortodocși de la 1848 este cel dat de teologul Teodor M. Popescu, cel care a făcut prima traducere cu studiu introductiv, publicată mai întâi în revista BOR, an LIII, 1935, nr.11- 12, și apoi în volum

Legături externe