Apostazie

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

În Biserica Ortodoxă, apostazia (din l. greacă: ἀποστασία - rebeliune, abandonare, stare de apostazie, dezertare) reprezintă respingerea lui Hristos și a puterii mântuitoare a botezului, o îndepărtare de bună voie de Biserică și de credința creștină. Un apostat este persoana care se găsește în starea de apostazie, care a abandonat Biserica.

Substantivul de origine greacă apostasia este folosit de două ori în Noul Testament (Fapte 21:21 și 2 Tesaloniceni 2:3).

Felul și formele după care ar trebui reprimiți în Biserică cei care au apostat în urma unor persecuții au creat multe dispute în Biserică în secolul al IV-lea, la finele marilor persecuții antice, dar și în secolele VIII-IX, după încetarea persecuțiilor iconoclaste.

A se vedea și

Legături externe