Ctitor: Diferență între versiuni
(+categ.) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Ctitorul''' sau fondatorul este acea persoană sau familie care construiește și înzestrează o [[biserică]] sau o [[mănăstire]]. | + | '''Ctitorul''' sau '''fondatorul''' sau '''întemeietorul''' este acea persoană sau familie care construiește și înzestrează o [[biserică]] sau o [[mănăstire]]. |
| − | Termenul este de proveniență grecească - κτίτωρ - dar intrat în limba română prin intermediul slavonescului ''ktitorŭ - ktitorĭ''. | + | Termenul este de proveniență grecească - gr. κτίτωρ, ὁ, κτίζω — ''ktitor'', ''ktizo'' = „a construi, a întemeia” - dar intrat în limba română prin intermediul slavonescului ''ktitorŭ - ktitorĭ''. |
| − | Adesea ctitorii sunt pictați undeva în spatele bisericii (sau a „ctitoriei” lor), într-o frescă ce se numește „tablou votiv”. În funcție de testament, ei sunt pomeniți la [[Sfânta Liturghie]] după o anumită rânduială: la [[Proscomidia|Proscomidie]] este o [[Miride|miridă]] care se scoate pentru ctitori. | + | Adesea ctitorii sunt pictați undeva în spatele bisericii (sau a „ctitoriei” lor), într-o frescă ce se numește „tablou votiv”<ref>[[Biserica Ortodoxă Română]], prin hotărârea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod]] din 28 februarie 1950 (în revista B.O.R., 1950, nr. 3-6) stabilește: „Numai portretele ctitorilor și cel al ierarhului, sub păstorirea căruia s-a sfințit biserica, vor putea fi zugrăvite în interiorul bisericilor“. Cei care au făcut numai o donație bisericii, fie în natură, fie în bani, nu pot fi socotiți ctitori, ci numai ajutători ai sfântului locaș.</ref>. În funcție de testament, ei sunt pomeniți la [[Sfânta Liturghie]] după o anumită rânduială: la [[Proscomidia|Proscomidie]] este o [[Miride|miridă]] care se scoate pentru ctitori<ref>Drept prevăzut în Novela 123 din Codul lui [[Iustinian I|Iustinian]].</ref>. |
| + | |||
| + | ==Note== | ||
| + | <references /> | ||
| + | |||
| + | ==Surse== | ||
| + | *[[Ene Braniște]] și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2 | ||
[[Categorie:Ctitori| ]] | [[Categorie:Ctitori| ]] | ||
[[Categorie:Termeni din limbajul bisericesc]] | [[Categorie:Termeni din limbajul bisericesc]] | ||
Versiunea de la data 28 iulie 2023 22:22
Ctitorul sau fondatorul sau întemeietorul este acea persoană sau familie care construiește și înzestrează o biserică sau o mănăstire.
Termenul este de proveniență grecească - gr. κτίτωρ, ὁ, κτίζω — ktitor, ktizo = „a construi, a întemeia” - dar intrat în limba română prin intermediul slavonescului ktitorŭ - ktitorĭ.
Adesea ctitorii sunt pictați undeva în spatele bisericii (sau a „ctitoriei” lor), într-o frescă ce se numește „tablou votiv”[1]. În funcție de testament, ei sunt pomeniți la Sfânta Liturghie după o anumită rânduială: la Proscomidie este o miridă care se scoate pentru ctitori[2].
Note
- ↑ Biserica Ortodoxă Română, prin hotărârea Sfântului Sinod din 28 februarie 1950 (în revista B.O.R., 1950, nr. 3-6) stabilește: „Numai portretele ctitorilor și cel al ierarhului, sub păstorirea căruia s-a sfințit biserica, vor putea fi zugrăvite în interiorul bisericilor“. Cei care au făcut numai o donație bisericii, fie în natură, fie în bani, nu pot fi socotiți ctitori, ci numai ajutători ai sfântului locaș.
- ↑ Drept prevăzut în Novela 123 din Codul lui Iustinian.
Surse
- Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
