Casa creștinului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Casa şi gospodăria)
m (Familia)
Linia 6: Linia 6:
 
La baza întemeierii familiei stă [[Căsătorie|Sfânta Cununie]]. Uniunea spirituală şi materială astfel consimţită adaugă familiei reguli şi legi cunoscute care trebuiesc respectate pentru ca bunăstarea morală, materială şi spirituală să dăinuiască şi să se răsfrângă asupra urmaşilor şi întregii familii.
 
La baza întemeierii familiei stă [[Căsătorie|Sfânta Cununie]]. Uniunea spirituală şi materială astfel consimţită adaugă familiei reguli şi legi cunoscute care trebuiesc respectate pentru ca bunăstarea morală, materială şi spirituală să dăinuiască şi să se răsfrângă asupra urmaşilor şi întregii familii.
  
Familia clasică creştină, ortodoxă, este condusă de tată, de comun acord cu mama şi are în grijă copii născuţi până la majorat (18 ani). De multe ori această grijă extinzându-se peste vârsta majoratului, se întemeiază familia extinsă, formată prin adăugarea unui nou cuplu, cel al tinerilor.  
+
Familia clasică creştină, ortodoxă, este condusă de tată, de comun acord cu mama şi are în grijă copiii născuţi, până la majorat (18 ani). De multe ori, această grijă extinzându-se peste vârsta majoratului, se întemeiază familia extinsă, formată prin adăugarea unui nou cuplu, cel al tinerilor.  
  
 
Familia creştină trăieşte şi împărtăşeşte valorile moştenite şi acumulate prin experienţa de viaţă a zeci de generaţii.
 
Familia creştină trăieşte şi împărtăşeşte valorile moştenite şi acumulate prin experienţa de viaţă a zeci de generaţii.

Versiunea de la data 29 martie 2008 17:52

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Poporul român fiind de la începuturile sale creştin, a preluat şi sintetizat în chiar perioada formării sale valorile morale şi spirituale tradiţionale creştine.

Familia

La baza întemeierii familiei stă Sfânta Cununie. Uniunea spirituală şi materială astfel consimţită adaugă familiei reguli şi legi cunoscute care trebuiesc respectate pentru ca bunăstarea morală, materială şi spirituală să dăinuiască şi să se răsfrângă asupra urmaşilor şi întregii familii.

Familia clasică creştină, ortodoxă, este condusă de tată, de comun acord cu mama şi are în grijă copiii născuţi, până la majorat (18 ani). De multe ori, această grijă extinzându-se peste vârsta majoratului, se întemeiază familia extinsă, formată prin adăugarea unui nou cuplu, cel al tinerilor.

Familia creştină trăieşte şi împărtăşeşte valorile moştenite şi acumulate prin experienţa de viaţă a zeci de generaţii.

Casa şi gospodăria

Gospodăria creştină ortodoxă, acumulând şi sintetizând secole de cunoştinţe şi obiceiuri, aduce până în ziua de astăzi, prin elementele specifice ei, un model de viaţă de familie, simplu şi eficient din punct de vedere spiritual, moral şi economic. [1]

O bună parte din viaţa spirituală şi materială a creştinului ortodox se petrece în locuinţa personală. De cele mai multe ori lucrarea dobândită prin bunătatea Lui Dumnezeu, pentru hrana familiei, cât şi viaţa spirituală privind dobândirea cunoştinţelor pentru un trai mai bun şi rugăciunile creştinului ortodox continuă acasă, în locuinţa personală. Iată de ce casa creştinului, are un rol important în viaţa sa şi necesită o aşezare şi o dotare corespunzătoare vieţii spirituale şi materiale a familiei ortodoxe. Din casa creştinului ortodox este bine să nu lipsească sfânta cruce, sfintele icoane, candela, căţuia pentru arderea tămâiei, sticluţele pentru aghiazma mare, pentru aghiasma mică, sticluţa pentru uleiul sfinţit, locul de rugăciune pentru fiecare membru al familiei sau un loc de rugăciune amenajat pentru toţi membri familiei, dacă nu există suficient spaţiu.

Sfânta cruce şi icoanele de acasă. Ce icoane punem în casă, de unde le procurăm

Locul de rugăciune din casa creştinului ortodox se aşează întotdeauna cu faţa spre răsărit, sau dacă acest perete se găseşte ocupat cu uşă sau ferestre, se poate alcătui un mic mobilier în care se pot aşeza icoanele, iar dacă răsăritul este spre colţul încăperii există icoane şi crucifixe potrivite pentru acest lucru. Atât Sfânta Cruce cât şi icoanele, înainte de a le aşeza pe perete, se duc la Sfânta Biserică Ortodoxă de care aparţine locuinţa creştinului şi se înmânează preotului pentru a fi sfinţite.

Astfel pe perete se aşează:

Sfanta Cruce, simbolizând Crucea pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, armă, ajutor şi mângâiere pentru tot creştinul.

Icoanele cele mai importante care este bine să nu lipsească din casele creştinilor sunt: Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus şi Icoana Mântuitorului Domnul Iisus Hristos. După aceea, în funcţie de posibilităţile fiecăruia, urmează Cina cea de Taină, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavrilă, icoane ale sfinţilor părinţi ocrotitori şi grabnici ajutători ai casei creştinului ortodox, Sfântul Mare Ierarh Nicolae, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie izvorâtorul de Mir, Sfântul Mucenic Mina, Sfântul Preacuvios Părinte Dimitrie Basarabov şi toate celelalte icoane ale sfinţilor părinţi a căror ocrotire şi îndrumare creştinii o doresc şi o cer prin rugăciune.

Aşezarea corectă a icoanelor

Icoanele se aşează pe peretele de răsărit al locuinţei închipuind Sfântul Altar, după cum urmează:

- La locul cel mai înalt, aproape de tavan se aşează Sfânta Cruce. - Sub Sfânta Cruce, în partea stângă, cum stăm cu faţa spre perete, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în partea dreaptă icoana Mântuitorului, Domnul Iisus Hristos. Dacă avem icoană cu Cina cea de Taină o vom aşeza tot în acelaşi rând, la mijloc, între acestea, iar în stânga şi dreapta lor putem aşeza icoane cu Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfântul Arhanghel Gavrilă şi, dacă locul ne mai permite, icoane cu sfinţii părinţi continuând cu rândul următor.

Pentru că la începutul întemeierii unui cămin cheltuielile sunt mari, şi marea majoritate a oamenilor pornesc la drum drămuind fiecare bănuţ, este bine să nu ne grăbim, ci să cumpărăm pentru început Sfânta Cruce şi Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus şi Icoana Mântuitorului Iisus Hristos, după aceia să adăugăm acestora, ori de câte ori avem posibilitatea, o nouă icoană de care să ne bucurăm împreună cu familia.

Alte obiecte sfinte

Icoanelor li se adaugă: sticluţe pentru aghiasmă mare, aghiasmă mică, ulei sfinţit. Pentru aceasta, dacă nu găsim să cumpărăm sticluţe speciale, la pangar sau la mănăstirile unde mergem în pelerinaj, putem pregăti special vase frumoase şi curate, din cele mai alese vase ale casei, care se pot închide etanş. Asemenea vase sunt necesare şi pentru păstrarea făinei şi vinului sfinţite la Sfântul Maslu, şi pentru grâul sfinţit din care vom lua o mică parte şi vom amesteca cu grâul folosit la prepararea colivei.

Căţuia este un mic vas de cele mai multe ori metalic sau ceramic folosit la arderea tămâii.

Candela este vasul special pentru arderea uleiului sfinţit sau lumina care se aprinde sub icoane.

Acestea toate este bine să nu se cumpere de oriunde, de la vânzători ambulanţi necunoscători ai credinţei ortodoxe, ci să căutăm pentru aceasta Sfânta Biserică Ortodoxă, unde la pangar se găsesc toate obiectele necesare unei vieţi creştineşti, lucrate cu multă migală şi frumuseţe sufletească la Sfintele Mănăstiri, de către măicuţe sau călugări sau în atelierele bisericii. Este bine să alegem fiecare crucea care ni se pare cea mai frumoasă şi potrivită pentru casa noastră, de asemenea icoanele ale căror chipuri ni se par cele mai expresive şi grăitoare şi obiectele care ni se par frumoase pentru folosirea lor cu drag. De curând numeroase biserici ortodoxe şi mitropolii au deschis magazine virtuale de unde se pot cumpăra comandând prin internet, cu plata ramburs, obiecte de cult, icoane lucrate la mănăstiri şi cărti de credinţă ortodoxă scrise de sfinţii părinţi.

Candela

Sub sfintele icoane se aşează candela, în care se arde ulei sfinţit de către preotul de la biserica ortodoxă de care aparţinem, sau ulei sfinţit la Sfântul Maslu.[2]

Note

  1. Pentru o definire corectă a termenului de gospodărie, a se vedea articolul "Gospodăria românească", ro.wikipedia.org
  2. Toate aceste lucruri sunt învăţate prin bunăvoinţa preoţilor Bisericii Sf.Cuv.Parascheva (Noua) din Bucureşti.